O profeţie ratată! Telefonul: o jucărie pe care nimeni nu şi-ar dori s-o folosească

in Lecturi la lumina ceaiului

Brevetele obţinute de Alexander Graham Bell pentru telefon s-au dovedit cele mai valoroase din istoria Statelor Unite. Dar, dacă el ştia exact despre ce era vorba, mulţi oameni foarte importanţi i-au respins invenţia în termeni destul de dispreţuitori. Bell nu a creat telefonul din nimic; alţii elaboraseră bazele tehnice de ani de zile. Însă el cunoştea temeinic un element crucial, care le lipsea celorlalţi. Ca şi tatăl său, Bell era logoped şi şi-a folosit pregătirea în acest sens, în scopul dezvoltării unor tehnici noi, prin care să înveţe persoanele cu probleme auditive să vorbească. Din 1872, Bell avea propria şcoală pentru surzi în Boston, Massachusetts. Cunoştinţele pe care le avea despre vocea omenească i-au permis să obţină performanţa tehnică din 1876, care a constat în celebra primă transmisie între el şi asistentul său, Thomas Watson.

Tuturor le era clar că realizase ceva extraordinar, iar faima sa a crescut repede. Însă mai toată lumea împărtăşea scepticismul în privinţa utilităţii ei. Viitorul său socru, avocat în Boston şi unul dintre fondatorii Societăţii ,,National Geographic”, Gardiner Green Hubbard, l-a bătut amical pe umăr pe Bell şi i-a spus pe tonul expeditiv, atît de des auzit de viitorii gineri: „E doar o jucărie”. Bell nu s-a lăsat impresionat şi s-a ocupat de pregătirea demonstraţiilor pentru politicieni şi investitori. La una dintre aceste demonstraţii, a fost redus la tăcere de însuşi preşedintele Rutherford B. Hayes, care a afirmat: „Este o invenţie uimitoare, dar cine şi-ar dori vreodată să folosească aşa ceva?”.

Hayes, singurul preşedinte care a obţinut mai puţine voturi ale poporului decît oponentul său, dar care a dobîndit funcţia datorită ciudăţeniei colegiului electoral -, nu a cîştigat alegerile pentru un al doilea mandat. Bell s-a căsătorit cu Mabel Hubbard în 1877, a devenit foarte bogat şi şi-a succedat socrul la preşedinţia Societăţii ,,National Geographic” în 1898.

JOHN MALONE

COMENTARII DE LA CITITORI