TELEVIZORUL – FABRICĂ DE PALAVRE

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Mărturisesc că am găsit acest titlu gîndindu-mă la o expresie a lui Eminescu, din „Timpul“: „Fabrica de palavre din Dealul Mitropoliei“. Excelentă caracterizare a trăncănelilor din Parlament – de ieri, de azi şi dintotdeauna. Cîte glorii ale zilei s-au risipit ca fumul… Cîte vedete ale momentului îngraşă pămîntul de la Bellu, ignorate de toată lumea (îmi vine în minte, acum, Serurie) – în vreme ce Poetul Naţional atrage zeci de mii de oameni, pe an, în pelerinaj… Astăzi, în Dealul Mitropoliei nu mai e Parlament. Dar palavrele au rămas, fiind înveşmîntate în alte straie: odăjdiile bisericeşti. Acolo se află Catedrala Metropolitană, zidită de domnitorul Constantin Şerban, în 1654. E veche şi neîncăpătoare, dar cîtă energie şi sfinţenie degajă! Apropo de cele sfinte: nu-mi place curtea făţişă pe care Laurenţiu Streza şi Daniel Ciobotea i-o fac impostorului Klaus Iohannis. Şi nu atît pentru că şmecheraşul ăsta din Sibiu e luteran – ci pentru că Biserica Ortodoxă („Maica străbună a Neamului Românesc“, cum o numea acelaşi Eminescu) trebuie să-şi ţină rangul ei şi să nu bată mătănii la picioarele unui om, mai ales că acesta a săvîrşit multe fapte contrare Creştinismului, fiind vînzător de copii şi jucător de poker pe mari sume de bani. Prosternarea trebuie să se facă numai dinaintea lui Isus Christos. Cei doi prelaţi au greşit grav şi habar n-au cît îi înjură lumea. Indiferent ce justificări şi-ar fi găsit ei, Mitropolitul Ardealului şi Patriarhul României au dat un examen jenant în faţa Istoriei. Oare chiar popii ortodocşi au sămînţa trădării în sînge? Nu-şi pot vedea de cele sfinte? De ce trebuie să facă ei propagandă politică? S-ar fi pretat la asemenea ploconiri scandaloase Andrei Şaguna şi Miron Cristea? Haida-de! Îmi amintesc că, la alegerile prezidenţiale din anul 2000, şi Patriarhul Teoctist, şi episcopul vicar Vincenţiu Ploieşteanu, amăgiţi de PSD, m-au atacat, pe mine, pe motiv că părinţii mei fuseseră creştini după Evanghelie, aşadar nu ortodocşi. I-au învăţat pe enoriaşi să voteze un individ care nu era creştin deloc, fiind liber-cugetător, deci ateu. Astăzi, urmaşii acelor feţe bisericeşti se gudură pe lîngă un luteran. De ce trebuiau să se prostitueze ei? Chiar cred că zgîrciobul ăsta le dă bani pentru sacul fără fund care a început să devină Catedrala Mîntuirii Neamului? A Mîntuirii – sau a Mituirii?

„Fabrica de palavre“ s-a mutat la televizor. Nu în Parlament, fiindcă acolo şomajul e în floare. De cînd fostul sculer-matriţer, sau electrician Valeriu Zgonea a devenit colegul lui Mihai Viteazul, Casa Poporului e noul sediu al Circului de Stat. Rîde lumea de se ţine cu mîinile de abdomenul burţii. Totuşi, de ce nepotul fostului colonel de Securitate Ristea Priboi (a cărui semnătură apare într-o NOTĂ din Dosarul de Urmărire care mi s-a întocmit, text datat 1969) e atît de modest? Mai sînt atîtea personalităţi care abia aşteaptă ca el să le treacă în pomelnicul de colegi: Homer, Ovidiu, Shakespeare, Beethoven, Balzac, Einstein – fie ei cu bască sau fără de bască… Marea, enervanta, eterna trăncăneală e la televizor. Am colindat lumea toată, din Europa pînă în China, din Africa de Sud pînă în Japonia (cam 50 de ţări, dacă nu mă înşel) – dar la nici o televiziune din lume nu bălteşte atîta apă de ploaie, nu e atîta vorbărie, atîta frunză tăiată la cîini. Toţi carieriştii stătuţi (nevorbiţi) vîră capul în cutia televizorului şi despică firu-n patru, pe orice temă. Abonaţi de serviciu, la mai multe canale pe zi, sînt: Bogdan Chirieac, Niels Schneker, Ana Birchall, Teodor Atanasiu, Monica Tatoiu, Zoe Petre, Ludovic Orban şi încă vreo cîţiva ciumeţi. Fiecare trădează o îngrozitoare sărăcie de idei, ilustrînd o vorbă de spirit a lui Tristan Tzara: „Gîndul se alcătuieşte în gură“. Normal, dacă creier nu e, e bună şi gura la ceva. Iată de ce lumea se uită la orice altceva: la emisiuni mondene, la muzică, la sport, la Animal Planet – dar nu la chibiţii de pe marginea şanţului. Ca om de presă, eu ştiu ratingul emisiunilor unde fac tumbe vorbeţii ăştia: sub genunchiul broaştei… Dar, la aşa clasă politică, aşa comentatori. Nişte şomeri deghizaţi. Fac febră la fălci şi umplu micile ecrane de spume. N-am auzit nici măcar o frază inteligentă din gura lor de ştiucă lacomă. Ce şleahtă de fripturişti! Cîtă neruşinare! Nu ştiu ce sentiment e mai dominant: milă, sau silă?

CORNELIU VADIM TUDOR

7 ianuarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI