Tetraevanghelul – prima carte în limba română tipărită de diaconul Coresi (2)

in Pagină creştină

Tipărirea, în anul 1561, a voluminoasei cărţi de 246 de foi, a durat nouă luni, folosindu-se tehnica xilogravurii, care necesita eforturi deosebite, aşa cum arătam, fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefaţa cărţilor editate de el. O replică modernă a tiparniţei lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul „Prima şcoală românească” din Braşov. Cu toate că Diaconul Coresi s-a străduit mult să realizeze acest volum, el nu a avut prea multă căutare în Ţara Românească sau Moldova, unde tradiţia grafiei slavone era înrădăcinată. În anul 1563, Coresi tipăreşte Apostolul sau Praxiul, iar în anul 1570, urmează tipărirea în limba română a două cărţi – Psaltirea – la baza căreia stau traducerile maramureşene pe care Coresi le-a avut la îndemînă în copii manuscrise – şi Liturghierul – care nu cuprinde toate textele Liturghiilor ortodoxe, ci numai textul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur. Se crede că traducerea Liturghierului s-a realizat de către preoţii aceleiaşi biserici din Şcheii Brasovului, care i-au oferit, dealtfel, un sprijin constant lui Coresi la traduceri şi tipărituri. Coresi traduce şi tipăreşte, în anul 1577, Psaltirea slavo-romînă, demonstrînd că nu numai cărţi eretice, dar şi cărţile dreptei credinţe ortodoxe pot fi tipărite în limba română, dovadă fiind textul slavon tipărit în paralel. În anul 1580, tipăreşte şi un Tetraevanghel bilingv, slavo-român, care are pe frontispiciu stema Ţării Româneşti, cartea fiind tipărită la cererea Domnilor Ţării Româneşti, Alexandru şi Mihnea, şi a mitropoliţilor Eftimie şi Serafim. În anul 1581, cu doi ani înainte de trecerea sa în lumea celor drepţi, apare încununarea activităţii lui Coresi – Cazania sau Evanghelia cu învăţătură în limba română – o tîlcuire realizată de preoţii ortodocşi Iane şi Mihai de la biserica Sf. Nicolae Şchei, o explicare a Evangheliilor din duminicile şi sărbătorile de peste an, începînd cu Duminica Vameşului şi a Fariseului pînă la Duminica a 32-a după Rusalii. Primele eforturi de a publica Biblia în limba română au început în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, prin tipărirea, în 1582, a Paliei de la Orăştie – o traducere a primelor cărţi ale Vechiului Testament (Geneza şi Exodul) – realizată de Diaconul Şerban (fiu al Diaconului Coresi) şi Marien Diacul. Palia a fost tradusă de Episcopul Mihail Tordasi, iar traducerea a fost verificată, pentru corectitudine, folosindu-se traducerile Bibliei existente în limba maghiară. Totuşi, întreaga Biblie a fost publicată în limba română abia la sfîrşitul secolului al XVII-lea, cînd călugării de la mînăstirea Snagov, de lîngă Bucureşti, au tradus şi tipărit o biblie în română în anul 1688 – Biblia de la Bucureşti, ediţie care are la bază traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu între anii 1661–1668. După acest început, relativ timid, cultura românească a parcurs nenumărate etape prin care a încercat să recupereze, şi în acest domeniu, ecartul semnificativ faţă de Occident, merite deosebite avînd, în secolul al XVIII-lea, reprezentanţii Şcolii Ardelene, apoi generaţia paşoptistă, precum şi excepţionalii reprezentanţi ai epocii interbelice, rămasă ca punct de reper în cultura şi civilizaţia de aici. Dar Coresi a avut contribuţia sa inestimabilă la dezvoltarea limbii române, nu a fost un simplu tipograf, ci şi un traducător, lăudabil fiind efortul său de a reda limbii textelor maramureşene o formă literară clară şi pe înţelesul românilor, prin evitarea regionalismelor, neologismelor şi a foneticii greoaie. Şi Tetraevangheliarul din anul 1561 a fost punctul de pornire care a dat consistenţă muncii sale ulterioare. De asemenea, Coresi contribuie şi la îndreptarea ortografiei limbii române, prin faptul că stabileşte reguli de despărţire a cuvintelor, făcînd scrisul mai uşor de înţeles şi răspîndit, influenţînd în acest fel şi ortografia actelor şi documentelor din cancelariile domneşti. Lui Coresi îi datorăm impunerea acestui grai la baza limbii române literare, avantaj de care ne bucurăm cei ce folosim în prezent limba română, generaţii care am moştenit acest dar, fără să cunoaştem poate sacrificiile de necrezut din vremurile trecute sau eforturile unor adevăraţi eroi naţionali care au făcut să se nască, să se dezvolte şi să se transmită limba română, din generaţie în generaţie.

Sfîrşit
Răzvan Moceanu

COMENTARII DE LA CITITORI