TEXTE EROTICE

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Vizita Corinnei

Iat-o pe Corinna sosind, învăluită în faldurile tunicii ei unduitoare; pletele îi ascund, de ambele părţi, gîtul alb.

Aşa arăta, zice-se, frumoasa Semiramida, cînd se îndrepta spre lăcaşul nupţial, aşa era Laďs, curtezana pe care atîţia bărbaţi au iubit-o. I-am smuls tunica, de altfel, ţesătura ei fină nu m-a împiedicat prea mult; dar Corinna se împotrivea, încercînd din răsputeri să rămînă acoperită. Însă cum rezistenţa ei nu era aceea a unei femei care vrea, cu tot dinadinsul, să cîştige, ea a fost învinsă fără prea mare efort, cu propria ei complicitate.

Cînd a rămas fără veşminte, stînd în picioare, goală, înaintea mea, am văzut un trup întru-totul perfect. Ce umeri, ce braţe contemplam şi atingeam! Cît de mult se potrivea mîngîierilor forma sînilor ei! Sub pieptul acesta fără nici un defect, ce pîntec neted! Ce coapse pline şi frumoase! Ce tinereţe între picioare! Dar ce rost are să intru în toate aceste detalii? Nu vedeam nimic ce nu merita să fie ridicat în slăvi şi, aşa, goală cum era, am tras-o spre mine. Cine nu ştie restul? Cînd am rămas secătuiţi de vlagă, ne-am odihnit unul lîngă altul. De s-ar putea cît mai des să se scurgă astfel după-amiezile mele!

Ovidiu (,,Amoruri”, Cartea I, Elegia 5)

Consolare

Nu cer decît un lucru, scumpa mea soţie, şi anume ca, în suferinţă, să ne păstrăm, şi tu, şi eu, seninătatea. În ceea ce mă priveşte, înţeleg şi sînt în stare să cuprind întreaga dimensiune a pierderii noastre; dar dacă te văd pradă unei dureri excesive, acest lucru îmi va provoca o suferinţă şi mai mare decît însăşi nenorocirea care ne-a lovit. Şi totuşi, nu sînt ,,nici de fier, nici de piatră”, o ştii bine, tu, cea împreună cu care m-am ocupat de educaţia atîtor copii, care au crescut, prin grija noastră, în căminul nostru; şi mai ştiu ce bucurie extraordinară a fost, pentru tine, să ai o fiică, pe care ţi-ai dorit-o după naşterea a 4 băieţi, şi, pentru mine, să am ocazia să-i dau numele tău.

Plutarh (,,Consolarea nevestei”,

Opere morale, Secolele I-II)

 

Codul iubirii cavalereşti

în Secolul XII

  1. Căsătoria nu poate fi invocată ca un motiv legitim împotriva iubirii.
  2. Cine nu ştie să tăinuiască nu ştie să iubească.

III. Nimeni nu se poate angaja în două iubiri, în acelaşi timp.

  1. Nimic nu este mai savuros decît ceea ce iubitul îi ia cu forţa celuilalt.
  2. Unei femei căreia i-a murit iubitul, i se recomandă 2 ani de văduvie.

André le Chapelain

(,,De Amore”, 1174)

Sclava Mirelui diavolesc

Sînt sclava Mirelui diavolesc, cel care-a împins spre pierzanie fecioarele nebune. E chiar diavolul acela. Nu-i arătare, nu-i strigoi. Însă eu, care-am pierdut orice înţelepciune, sînt blestemată şi moartă faţă de lume, dar nu voi fi omorîtă! Cum să vă povestesc? Nici nu mai ştiu să vorbesc! Sînt cernită, mă vait, mi-e frică. Puţină răcoare, Doamne, dacă voieşti, dacă binevoieşti! Sînt văduvă… – Eram văduvă… – ei, da, pe vremuri am fost foarte serioasă, şi nu m-am născut să ajung un schelet!…

– El era aproape un copil… Gingăşiile sale misterioase mă vrăjiseră. Am uitat de orice îndatorire omenească pentru a-l urma. Ce viaţă! Adevărata viaţă lipseşte. Nu sîntem pe lumea asta. Merg unde merge el, trebuie. Şi, în repetate rînduri, se înfurie pe mine, un biet suflet. Demonul! – E un Demon, să ştii, nu-i om!

Arthur Rimbaud

(,,Un anotimp în Infern”, 1873)

O cunoaştere a lumii

Voluptatea trupească este o trăire senzuală, nu foarte diferită de contemplarea pură sau sentimentul pur cu care un fruct zemos îţi desfată limba; este o experienţă mare, nesfîrşită, care ne e dată, o cunoaştere a lumii; aduce plenitudine şi strălucire, ca orice act de cunoaştere. Şi nu faptul că o primim e rău; rău e că aproape toţi abuzează de această experienţă, o risipesc şi o iau drept excitaţie în momentele de osteneală ale vieţii. O iau drept distracţie, în loc s-o adune spre revelaţii.

Rainer Maria Rilke

(,,Scrisori către un tînăr poet”, 1903)

Climat sexual

Doar atunci cînd sînt singur, străbătînd străzile vreunui mare oraş, pot să percep mai bine lucrurile – trecut, prezent, viitor, naştere şi renaştere, revoluţie, disoluţie, sex… sex, monstru mitologic; sex, pasăre de foc; sex, cîntec de colind; sex, zorii lumii. Fiecare mare oraş, fiecare ţară au un climat sexual, sau o atmosferă sexuală, care le este specifică. Sînt oraşe unde aerul e îmbibat de sex, ca de un văl uşor de aburi de spermă; în altele, aburii aceştia acoperă, precum un strat de chiciură şi de polei, zidurile clădirilor, geamurile vitrinelor, asfaltul şoselelor. Uneori, el pare a fi un fel de gazon din iarbă fragedă, proaspăt încolţită, un crîmpei de vegetaţie nouă, străbătînd, ca un fior, pămîntul, un covor catifelat, a cărui mireasmă delicată te îmbată. Sau, ca un strat pufos care se ţi se aşterne pe haine, pe gene şi în păr. Alteori, climatul sexual este atît de rar, încît, dacă dai de el din întîmplare, el devine extraordinar – ca şi cum, brusc, la capătul unei străzi întunecate, descoperi o vitrină puternic luminată, unde vezi aşternîndu-se o nea de puişori albi, ghemuiţi unii în alţii.

Henry Miller

(,,Lumea sexului”, 1980)

Poluţie nocturnă

El simţi, mai întîi, un fel de mîngîiere, o atingere caldă şi umedă: era limba fiarei care îl lingea, aşa cum animalele îşi ling puii, începînd de la tălpi, urcînd, apoi, de-a lungul picioarelor, pentru ca, în final, să-i ajungă în adîncul pîntecului; atunci, visul a luat o cotitură ruşinoasă. Băiatul s-a trezit, copleşit de ruşine, sub cea dintîi şi dezagreabilă pată a lui Eros.

Tennessee Williams

(,,Statuia mutilată”, 1970)

 

Omagiu Patului

Niciodată nu l-au amintit

În litaniile lor

Şi nicicînd în predici nu l-au pomenit

Doar Sfînta Masă

Doar Sfîntul Scaun

Niciodată Sfîntul Pat

Între bunurile de nestrămutat

Din liturghia lor.

 

O, frumoasa mea iubită,

Asta-i a patului taină vrăjită

Graţie ei, ce dar divin,

Amorul scapă plătind mai puţin.

Jacques PrÉvert

(,,Choses et autres”, 1972)

 

COMENTARII DE LA CITITORI