Tezeu şi Ariadna

in Alte știri

Tezeu şi Ariadna

 

Epoca civilizaţiei vechi ne-a oferit numeroase exemple de iubiri, care au sfîrşit fericit, ori le-au adus numai necazuri protagoniştilor. Dintre atîtea exemple, în acest număr al revistei ne vom aminti despre poveştile de dragoste dintre Ulise şi Penelopa, sau dintre Orfeu şi Euridice. Să nu uităm nici de perechile Iason şi Medeea, Eneas şi Didona, sau Tezeu şi Ariadna. Aşadar, urmărind, îndeaproape, isprăvile lui Tezeu, care sînt legate de legenda Atenei, aşa cum ,,Muncile lui Heracle” descriu gloria Tebei, să facem puţină lumină în substraturile iubirii dintre eroul atenian şi preafrumoasa Ariadna. Tezeu şi Heracle se trag din zei, acesta din urmă prevăzînd pentru personajul mitologic un mare viitor. Ajutat de Ariadna, Tezeu l-a ucis pe Minotaur, dar, la sfîrşitul luptei, nu a făcut-o regina lui, în Atena, aşa cum îi promisese, deşi biata fată şi-a trădat familia şi neamul de dragul său. S-a întîmplat exact ca în basmele româneşti. Egeu, regele Atenei, simţind că îmbătrîneşte, iar soţiile lui neînvrednicindu-se să-i dăruiască un urmaş la tron, a alergat la prietenul său, Piteus din Trezena, care avea o fată de măritat, Etra, sau „Cer senin”, şi a cerut-o de soţie. Piteus a fost de acord cu nunta, dar a pus o condiţie: chiar şi măritată, fata lui trebuia să stea cu părinţii pînă la moartea lor. I-a convenit şi lui Egeu această situaţie, el dorind, de fapt, doar un urmaş la tronul Atenei. Tezeu a crescut la curtea bunicului său, Piteus, unde a învăţat să mînuiască armele, devenind marele luptător de mai tîrziu. La vîrsta de 16 ani a pus mîna pe sabia şi pe sandalele lui Egeu şi s-a dus la Atena, pentru a deveni rege, aidoma lui Făt-Frumos din basmele româneşti. Legendele îl descriu ca pe un bărbat frumos, cu ochii albaştri şi părul lung şi negru. Pe drum, a avut parte de tot felul de aventuri, care i-au pus la încercare atît isteţimea, cît şi vitejia. Era drumul cunoaşterii şi al formării, în urma căruia a deprins multe lucruri. * L-a ucis pe hainul Poseidon, fiul lui Hefaistos, şi i-a confiscat ghioaga teribilă. * La fel a procedat şi cu monstrul Sinis, care avea 3 ochi. * Apoi, le-a venit de hac lui Sciron şi Procust, fiii lui Poseidon, deci fraţii lui după tată. Toate aceste arătări, care făcuseră mult rău oamenilor, simbolizează nenorocirile pe care le aduce Marea, atunci cînd este înfuriată. Dar Tezeu, emblema poporului Eladei şi viitorul erou al acesteia, a avut o altă soartă. * În sfîrşit, Tezeu i-a învins pe verii lui, fiii unchiului Palos, care s-au ridicat cu pretenţii la tronul Atenei. Bucuros pentru că i s-a întors fiul acasă, regele Egeu a organizat Panateneele, în cinstea Zeiţei Atena, marile serbări care au anticipat Jocurile Olimpice. Acolo, în timpul concursului de lupte, Androgeu, fiul regelui cretan Minos, l-a învins pe campionul atenian. La fel ca în zilele noastre, publicul nu a acceptat înfrîngerea favoritului. Violent şi subiectiv, Tezeu a coborît în arenă şi l-a ucis pe Androgeu. Îmbătat de aburii victoriei, tînărul cretan s-a încumetat să se lupte şi cu taurul alb de la curtea regelui Egeu, taurul lui Poseidon, dar Minos, furios, a asediat Atena. Drept răzbunare, a cerut să i se aducă, anual, în Creta, cîte 14 tineri, flăcăi şi fecioare, pe care să-i dea de mîncare Minotaurului – un monstru cumplit, cu trup de om şi un cap imens de taur, rod al dragostei nepermise dintre Pasiphae, soţia regelui Minos, şi Poseidon. Lovit în mîndria lui, Minos a închis Minotaurul într-un palat, cu multe cămăruţe şi coridoare secrete, construit de arhitectul Dedal. Cine intra în acel Labirint, considerat una dintre cele 7 Minuni ale Lumii, nu mai avea scăpare: ori murea de foame, ori era mîncat de fioroasa creatură. Şi tocmai în acel loc urmau să fie aduşi cei 14 atenieni. Din această pricină, corabia pregătită să-i ducă în Creta a arborat pînze negre, de doliu, iar Tezeu, neîntrecut în vitejie, s-a oferit să-i însoţească pe tineri în Creta. „Cum aş putea să domnesc peste Atena, încerca el să-l convingă pe Egeu, dacă îmi las copiii să plece la moarte fără să fac ceva pentru ei?”. Şi, ca un semn de recunoaştere, dacă îi salva pe ostatici, el urma să se întoarcă acasă cu pînze albe ridicate în vîrful catargului. Tezeu a plecat la drum sub ocrotirea Afroditei, cea care, mai tîrziu, a sădit în sufletul Ariadnei dragostea pentru chipeşul atenian. Sosirea lui Tezeu în Creta i-a impresionat pe localnici, însă, cînd a intrat în palatul lui Minos, regele a rîs de el: cum putea un fiu de muritor să se înfrunte cu el, fiul lui Zeus, făcut cu Europa? Se pare că acesta uitase că şi Tezeu era fiul unui zeu. Minos nu l-a crezut şi, ca să-l pună la încercare, a aruncat în Mare un inel, cerîndu-i curajosului atenian să i-l aducă. În apă, tatăl lui Tezeu era Poseidon, iar pe uscat – Egeu. Dar să ne întoarcem la Ariadna, fiica regelui Minos şi a lui Pasiphae. Cînd l-a văzut pe voinic, fata s-a îndrăgostit de el, făcîndu-şi chiar un plan despre cum să-l salveze din ghearele Minotaurului. A dat fuga la Dedal, împreună născocind povestea cu ghemul de sfoară, care l-ar fi orientat pe Tezeu prin Labirintul acela blestemat: un capăt al ghemului îl ţinea ea, iar celălalt capăt era în mîna lui Tezeu. Emoţionat datorită acestui gest, voinicul i-a promis că, dacă scapă cu viaţă, o va face regina lui, la Atena. Într-adevăr, el l-a ucis pe Minotaur şi i-a salvat pe cei 14 tineri, după care a plănuit să fugă cu Ariadna. Dionysos i s-a arătat în vis şi i-a cerut să i-o cedeze lui pe fată, pentru că aşa hotărîseră zeii. Cum Tezeu nu cuteza să se pună rău cu olimpienii, a părăsit-o pe Ariadna, în momentul cînd au făcut un popas pe Insula Naxos. Se spune că Ariadna s-a căsătorit cu Dionysos, ea fiind fericită că a ajuns zeiţă. După atîtea aventuri pasionante, Tezeu a ajuns acasă, însă a uitat să dea jos pînzele negre, de doliu, şi să le ridice pe cele albe, care semnificau izbînda, iar Egeu, văzîndu-le de departe, a înţeles că s-a întîmplat ceva cu fiul său şi, disperat, s-a aruncat în valurile Mării, de aici provenind şi numele acestui întins de apă. Ajuns rege la Atena, Tezeu s-a căsătorit cu amazoana Antiopa, care i-a dăruit un fiu, pe Hipolit. Băiatul, umblînd tot timpul prin păduri cu neprihănita Artemis, a aflat toate secretele acestei ocupaţii, ajungînd un mare vînător. Cînd a murit Antiopa, Tezeu s-a căsătorit cu Fedra, sora Ariadnei, însă Afrodita n-a suportat să fie refuzată la infinit, aşa că l-a rugat pe Eros, fiul ei, să facă în aşa fel încît Fedra să se îndrăgostească de Hipolit. Dar Hipolit a respins-o şi pe mama vitregă. Jignită în amorul propriu, Fedra i s-a plîns lui Tezeu că Hipolit i-ar fi făcut avansuri. Legenda spune că Menesteu, regele Spartei, a îndemnat poporul la revoltă împotriva lui Tezeu, iar acesta, nereuşind să facă faţă situaţiei, a părăsit Atena, refugiindu-se în Insula Sciros, la Licomede, regele dolopilor. Aici şi-a găsit sfîrşitul, ca urmare a trădării regelui însuşi, care l-a împins de pe o stîncă. În schimb, elenii s-au mîndrit cu Tezeu şi l-au pus pe un piedestal alături de Heracle, unii dintre ei pretinzînd că ar fi de origine solară. Rămăşiţele lui au rămas multă vreme pe insulă, fără să li se aducă onoruri, aproape neştiute, pînă cînd au fost transportate şi înhumate, la Atena, cu mare fast, într-un sanctuar, Theseionul, unde olimpienii mergeau să i se închine ca unui zeu de prim-rang.

Paul Suditu

COMENTARII DE LA CITITORI