TORNA, TORNA FRATRE!

in Lecturi la lumina ceaiului

Lupte sîngeroase de Cocoşi…

 

Aceste cuvinte nu înseamnă „Toarnă, toarnă, frate!“ – ci „Întoarce-te, întoarce-te, frate!“. Ele sînt considerate a fi întîia mărturie a limbii române, care îşi încheia procesul genezei. În cîteva scrieri de tinereţe, m-am referit la această veritabilă bijuterie lexicală. Iată ce putem găsi pe Internet. Torna, torna, fratre! (sau Retorna, retorna!) reprezintă un îndemn rostit de către un soldat „în limba părintească“ în timpul unei campanii a armatei byzantine împotriva avarilor, în apropierea Munţilor Haemus (Balcani), în anul 587. Există două relatări legate de acest episod. Theofilact din Simocatta (570 – 640) povesteşte în „Istoriile“ sale că în timpul unui marş de noapte al armatei byzantine conduse de Comentiolus, unul dintre soldaţi a observat cum stătea să cadă un sac cu provizii aflat pe un catîr. Vrînd să-şi avertizeze camaradul, a strigat „în limba băştinaşă“: torna, torna! (adică să întoarcă sacul pe catîr). Ceilalţi soldaţi au interpretat acest îndemn ca pe un semnal de alarmă şi au început să-l repete cu răcnete din om în om. Atît byzantinii, cît şi avarii sînt cuprinşi de panică, fiecare armată fugind în direcţii opuse. Două secole mai tîrziu, în lucrarea sa „Cronographia“, Teofan Spovednicul (752 – 817) relatează aceeaşi poveste într-un mod puţin diferit. Anume, soldatul văzuse povara catîrului căzînd şi rosteşte „în limba părintească“ torna, torna, fratre! (adică să se întoarcă după sacul căzut).

Astăzi, dacă îi întrebi pe 10 români ce înseamnă „Torna, torna, fratre!“ – probabil că 9 vor răspunde că semnificaţia e „Toarnă, toarnă, frate!“. Acum, prioritatea nu e să ne întoarcem – de unde? de ce? (avarii sînt peste tot!) – ci să ne turnăm unii pe alţii. Urîtă îndeletnicire. Ani de zile am trăit printre nişte oameni care, ulterior, s-au dovedit a fi şerpi. Am priceput asta atunci cînd am solicitat şi am primit Dosarul de Urmărire Informativă, pe care mi-l întocmise Securitatea. Are nu mai puţin de 20 de volume. Cei care mă filau şi mă imprimau erau 24 la număr. Ce nebunie! Fireşte, dintre ei nu făceau parte turnătorii – ăia erau separat. Cei mai numeroşi se aflau la Agerpres, unde am lucrat din decembrie 1975 pînă în iunie 1989. Am reţinut două nume de turnători: Dumitru Avram şi Florea Ţuiu. L-am iertat pe Avram, ba chiar, după 1990, l-am făcut deputat, în două sau trei legislaturi. Dar, atunci cînd n-am putut să-l fac şi parlamentar european, m-a dat în judecată (?!).

Simetria era perfectă: înainte de 1990 mă turna la Securitate, iar după 1990 mă turna la Parchet! Mereu trebuia să facă omul ăsta ceva împotriva mea. Cu ce îi greşisem? În cîteva rînduri eu i-am salvat mama de la moarte (nu găsea ambulanţă, medicamente, posibilităţi de internare) – pînă cînd a ajuns biata femeie la aproape 100 de ani. Drept mulţumire, Dumitru Avram îmi turna o ploaie de procese, şi nici acum nu s-a potolit.

Mă uit, cu dezgust, la spectacolul degradant de azi. Toată lumea toarnă pe toată lumea. De fapt, e şantajată şi cointeresată să toarne. E sistem-turneu: fiecare cu fiecare. Prietenii de ieri devin duşmanii de mîine. Nu bag mîna în foc că toate denunţurile astea corespund adevărului. Dar, gestul contează. Uşurinţa cu care îşi scriu „memoriile“ oameni care, pînă mai ieri, au stat la aceeaşi masă, ba chiar şi în acelaşi pat. Iar deasupra tuturor, în vîrful unei piramide din balegă, tronează un individ care n-are nici un drept moral să pozeze în justiţiar: Klaus Iohannis. În curînd, vor exploda nişte dovezi teribile, referitoare la traficul internaţional de copii şi la afacerile cu imobile şi terenuri, din care el şi-a făcut imensa avere. Trebuie să-şi găsească, şi el, naşul. Deocamdată, fericeşte poporul cu cugetări demne de Goebbels şi Alfred Rosenberg: trebuie să eliberăm scena politică, pentru a face loc altora, noi. Doamne, ce ticăloşie! Aşadar, sasul greoi la minte gîndeşte totul ca pe o selecţie a speciilor, prin eliminare şi exterminare. Astfel de gînduri şi apucături nu prevestesc nimic bun.

Acum cîţiva ani era un cîntec la modă: „Criogenia salvează România“. Astăzi, lucrurile s-au schimbat puţin: „Turnătoria salvează România“. Dar n-o poate salva de ridicol. Şi mai e ceva: roata Istoriei se întoarce şi totul se plăteşte pe lumea asta – i-am trădat pe nemţi în ambele războaie mondiale, iar nemţii se răzbună azi, trimiţîndu-ne pe cap un Gauleiter care, cu aerul că face dreptate şi aplică Legea, a declanşat războiul românilor împotriva românilor. N-a luat-o bine. Nu aşa se face. Parcă asistăm la luptele de cocoşi, sîngeroase şi fără sfîrşit…

CORNELIU VADIM TUDOR

Duminică, 22 februarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI