Toţi marii oameni au iubit animalele

in Lecturi la lumina ceaiului

 

CÎINILOR

 

Cîinilor, cîinilor, veniţi aici

Cu botul în mîinile mele.

N-ar fi oare vremea ca Luna

Să nu mai lingă nori, stele?

 

Norii sînt pîntece sfîşiate, de iepe,

Pînze înnegrite de ciori.

Fraţilor cîini, fraţilor cîini,

Am fugit departe de grăitori.

Cînd foamea printre ziduri dărîmate

Se va înfige în părul meu stufos

Îmi voi mînca jumătate piciorul,

Jumătate vi-l voi da pentru ros.

 

N-am să mă mai întorc între oameni.

Mai bine între voi să mă sfîrşesc.

Nu pot să arunc în semeni cu piatra,

Nu pot să lovesc.

 

SERGHEI ESENIN

(Traducere de Zaharia Stancu)

COMENTARII DE LA CITITORI