Trădarea, ca o comedie în tragedia prezentului!

in Editorial

Motto: ,,Noi n-avem timp, suntem şi-aşa destui/ tragismul nostru poate că-i mai mare”.

      Corneliu Vadim Tudor

Un an mai urît decît toţi cei pe care i-am trăit pînă acum – aşa aş putea caracteriza 2018 – şi mă refer la aspectul naţional, nu la chestiuni personale. Este anul în care România trebuia să arate că merita sacrificiul celor de acum un secol, dar şi încrederea celor de atunci, din România şi, de ce să nu recunoaştem, din întreaga lume care au salutat şi chiar au susţinut statul unit. Şi, în schimb… iată omul! Dar nu cel ce se va sacrifica pentru omenire, ci cel care nu are în cap decît insultarea aproapelui şi dezbinarea familiei – naţiunea. Profitînd de nebunia oamenilor, şerpii au ieşit din găurile lor, şi acum muşcă, injectînd veninul… Şerpii care cer autonomie în Ardeal, în Banat, în „alianţe” regionale, cu singură raţiune reală – imixtiuni externe, revizioniste şi politicianism otrăvitor sau imbecil autohton!

Sincer, cunoscînd bine politica românească, mi-am dat seama că, după dispariţia dintre noi a acelui reper viu al Naţiunii care a fost Corneliu Vadim Tudor, singura speranţă se numeşte PSD. Sigur, un partid cu multe cusururi, cu multe personaje vinovate de prădăciuni, dar şi cu mulţi oameni de valoare, buni români, un partid mare, cu o stabilitate care să-l facă să reziste atît străinătăţii, cît şi tentaţiilor de a devia către mizeriile politicianiste. Ei bine, a avut loc un eveniment care anunţă o schimbare – şi nu una fericită, ci extrem de periculoasă.

La finele săptămînii trecute a avut loc la şedinţa extraordinară a „Consiliului Naţional” al PSD. Un organism paralel cu structura de conducere a PSD, menit iniţial să fie un fel de „cimitir al elefanţilor”, în care să primească funcţii şi atribuţii onorifice oamenii lui Iliescu pe care nu-i mai dorea Năstase, apoi ai lui Năstase pe care nu-i mai doreau Geoană şi Ponta… Dragnea a reinventat acest organism – şi i-a redat menirea pe care teoretic, a avut-o: acela de for în care înţelepţii partidului să vină cu idei şi soluţii – inclusiv la problematica guvernamentală. De aceea discursul lui Dragnea a părut mai curînd un nou plan de bătaie al marelui partid. Un discurs care a surprins prin multitudinea punctelor atinse, dar şi a durităţii criticilor – mai bine zis a atacurilor. Dragnea este primul preşedinte PSD care procedează într-o asemenea manieră – amintind mai curînd de stilul discursurilor lui Traian Băsescu, decît de al lui Ion Iliescu sau Adrian Năstase. De fapt, cred că transformarea abilului negociator într-un fel de spadasin politic poartă amprenta consilierilor israelieni, care au operat aceeaşi schimbare de atitudine în cazul (premierului) Tăriceanu, în perioada 2007-2008.  Pe de altă parte, Liviu Dragnea a dovedit în cîteva rînduri o apetenţă specială pentru declaraţii spectaculoase, bombastice – de revăzut în acest sens interviurile cu Mihai Gîdea şi Alessandra Stoicescu, de acum cîteva luni. Atunci vorbea, printre altele, de sute de kilometri de autostrăzi şi căi ferate pentru trenuri de mare viteză, de terminarea Canalului Dunăre-Bucureşti, dar povestea şi despre o bizară „tentativă de asasinat”. Cert este că de la vorbă pînă la faptă este o distanţă lungă, iar pînă una alta nici măcar „celebrele” acte normative pentru Justiţie (ordonanţe, legi) nu sînt duse bun sfîrşit – ca şi cel mai important proiect financiar-economic, controversatul Fond Suveran de Investiţii. Iată o reacţie a cuiva de care nu se mai lipesc baloanele de săpun, ci se sparg – jurista Ingrid Mocanu: „Băi, Dragnea cu gura stă bine! Cu pixul mai rău … şi el, şi Tudorel! Mai scriem şi noi ce vorbim din cînd în cînd?”. Nu îl idealizez pe Ionel Brătianu, dar un fapt e clar – a fost cel mai puternic premier şi lider de partid în perioada cea mai dificilă şi apoi plină de reuşite a României: în timpul Marelui Război şi după preluarea integrală a administraţiei României Mari. Ei bine, marele om politic era vestit pentru sărăcia apariţiilor sale în mass-media, pur şi simplu evita afişarea publică.

Sigur, vremurile s-au schimbat, dar nici atunci, nici acum, „Stand-up Comedy” (ca să-l citez chiar pe Liviu Dragnea) nu a ţinut loc de acte normative! De fapt, în perioada Dragnea, PSD a dat cea mai bună dovadă că este un partid puternic: nu doar prin rezultatele la alegeri, ci şi prin tăria cu care a rezistat asalturilor din toate direcţiile, mai ales a celor ocultate. Social-democraţii însă au dovedit tărie şi prin faptul că nu şi-au lăsat liderul la greu – nu l-au eliminat, aşa cum au făcut liberalii, de exemplu, cu mulţi foşti preşedinţi, de la Radu Câmpeanu la Călin Tăriceanu, poate şi la Crin Antonescu. Din această cauză, PSD merită să fie tratat cu seriozitate, cu fapte şi decizii concretizate, nu cu episoade de „Stand-up Comedy” – oricît ar fi acestea de reuşite. Sincer, nu am rămas încîntat după „strigătura” cu Iohannis – acuzat de înaltă trădare. Strigătură către… inginerul auto Drăghici, pentru ca acesta, împreună cu inginerul (reformat) de industria lemnului, Iordache, să pună la cale un act juridic care va fi în atenţia presei mondiale – deci a specialiştilor în Drept din întreaga lume!… PSD are jurişti de marcă, are şi un partener de talie internaţională în persoana lui Tudorel Toader… dar Liviu Dragnea face o scenetă cu Mircea Drăghici?!

Dar oful meu cel mare este să aud asocierea sintagmei „înaltă trădare” cu preşedintele României – şi asta ca un final apoteotic al anului ce trebuia să fie festiv, în sens patriotic, de mîndrie naţională – şi a fost, din păcate, cel mai scandalos şi mai ruşinos an din punct de vedere al dezbinării, al acuzaţiilor, al insultelor etc., etc.! Şi care va fi rezultatul acestei acuzaţii? Hai să fim serioşi – zero! De fapt, mă îndoiesc şi asupra faptului că va fi dusă pînă la capăt plîngerea… Dar acuzaţia în sine este un nonsens în Uniunea Europeană, ba chiar în orice stat serios din lumea întreagă! Ca şi acuzaţia lui Orban Ludovic… dar nu credeam că preşedintele PSD va dori să se alăture vreodată unui asemenea personaj, întrecîndu-se în gesturi de o asemenea stupizenie! Da, Iohannis merita suspendat, merita începută procedura demiterii, era un gest politic pe măsura puterii PSD – şi un demers cerut de mulţi lideri ai partidului! Olguţa, Liviu Pleşoianu, Codrin, Şerban Nicolae… mereu ei – dar şi alţii! Da, acela era un gest firesc, fiindcă se putea pune problema încălcării Constituţiei de către Iohannis – şi asta în repetate rînduri. Ei bine, Dragnea nu a făcut-o! Cum nu a pus în practică nici demersuri asumate de multe voci publice din PSD, precum celebrele Ordonanţe! A avut partidul alături… şi rezultatul concret?!… Stand-up Comedy! Liviu Dragnea este singurul care are toată susţinerea PSD, deci singurul care poate transforma sceneta de „Stand-up Comedy” în „Reality show”. Dar dacă mai zăboveşte mult şi se joacă de-a spadasinul vorbelor mari, marele risc, despre care scriu în titlul editorialului, este să i se ofere rolul principal într-un show de „Stand-down Tragedy”.

Şi va fi o tragedie la nivel naţional, din păcate. Pentru că, spuneam, PSD a rămas singura forţă politică semnificativă, în mijlocul unor grupări de slugi ale străinătăţii.

Scriu aceste rînduri pentru că România Mare rămîne un loc de întîlnire al unor oameni de înaltă factură morală, patriotică – sînt cititorii vechi ai revistei, cei care citesc de ani de zile, de zeci de ani, revista. Şi ce oameni! De la profesionişti ai dreptului ca distinsa judecătoare Iulia Tâlvescu, căreia îi şi urăm „La Mulţi Ani!” de ziua ei de nume, la  intelectuali ca profesorul şi dramaturgul Florin Iordache, pînă la vechi oameni de partid, ca Ion Iordan, sufletul PRM-ului de la Piteşti, sau Bebe Lămbescu, aprigul muscelean… Din fericire, mai sînt totuşi asemenea oameni – şi supărarea pe care mi-au adus-o cele scrise mai sus se domoleşte cînd mă gîndesc că am şi asemenea cititori…

Lor, în primul rînd, le urez „Sărbători fericite!” şi să aibă putere să reziste – pentru noi toţi, să mai fie în România oameni cu minte şi suflet românesc!

La Mulţi Ani, România Mare, Crăciun Fericit, Dumnezeu S-a născut în fiecare an printre noi şi pentru noi, nu uitaţi asta!

DRAGOŞ DUMITRIU

COMENTARII DE LA CITITORI