Trădarea oilor

in Poanta Săptămânii

Ludovic Orban, președintele unui partid cu valențe antinaționale, a declarat că balada ,,Miorița” nu transmite un mesaj motivațional pentru tineret, așa că e bine să dispară din programa școlară. Probabil că după ce a făcut o radiografie geopolitică în timp și spațiu, una demnă de un președinte de un asemenea calibru, a ajuns la concluzia că, de fapt, ,,Miorița” nu are nici un fel de valențe românești, ea venind de dincolo de Nistru, și anume din Rusia.

Așa cum știm, în balada sus amintită, un bocet la bază, trei ciobani coboară la vale, cu multe mioare, unele mai frumoase, altele doar vorbitoare, într-o zonă muntoasă, foarte frumoasă, din cîte știm.

Cei trei ciobani, unul russian, altul european și altul american, o puneau de o transhumanță, revenind spre origini. În timp ce își făceau socotelile, au văzut că ciobanul russian are mai multe oi, rubensian ,,de grase” și angelic de frumoase, cu mari rezerve de lînă și lapte, cam cît turmele adunate ale celorlalți doi, și încă mult peste. Și mai avea cel russian căței mai viteji, cu dinții ascuțiți, răi și devotați, precum și măgari de povară, cum sînt pe la țară.

Prin urmare, ciobanul european și cel ame­rican, au început să conspire, sus pe un maidan, împotriva ciobanului russian, cu gînduri evidente de compromitere a acestuia în fața propriei turme, precum și de ucidere mediatică și acaparare a întregii sale averi. Partea interesantă, însă, abia acum începe, cînd, în poveste, intră oaia românească, singura entitate mioritică din baladă, care, trăgînd cu urechea dreaptă la ce au discutat ciobanii invidioși despre averea russianului, merge ață la viitoarea victimă și îi explică acesteia că zilele fericite i se apropie de sfîrșit. Contra unui comision standard și fără să omită nici un fel de amănunt, oaia românească îi explică ciobanului russian, pe un ton melodios, că frații lui caucazieni, foști aliați, au decis să-l execute, fie prin coruperea propriilor lui cîini, care îi păzesc turma, fie prin aruncarea tomahawk-ului.

În urma acestui raport succint, ciobanul russian o privește suspect de neîncrezător pe oaia românească, și o lasă în pace, gîndind că ,,uite ce face sărăcia din miorița laie, de a ajuns să facă bani turnînd balivene”.  Știa el, ciobanul russian, că oaia turnătoare petrece mult timp în anturajul celor doi ciobani potențiali conspiratori, și că se hrănește cu ce ,,ierburi” îi aruncă aceștia, ea nefiind demnă de aceleași drepturi precum cele ale berbecilor care asigură liniștea ciobanilor european și american. Și iată că, în loc să își pună cățeii de pază, așa cum ar fi făcut orice cioban normal, pragmatic și, probabil, liberal, în loc să își facă o strategie de apărare, cum, în general, se practică, ciobanul russian decide să ignore mesajul oiței dîmbovițene. Dimpotrivă, merge la cei doi ciobani, dușmanii lui de moarte, și le spune că oaia aia nemernică nu doar ca îi toarnă la el, dar și că merită să fie pedepsită. Și iată că, ignorînd total realitatea, ciobanul russian, împreună cu colegii săi, ciobanul european și ciobanul american, au ajuns să urască oaia românească, aceasta fiind aspru pedepsită, condamnată la ani buni de sărăcie lucie, urmînd ca ei să vadă ce vor face pe viitor cu relațiile dintre ei.

Iată, deci, cum noi, românii, din cauza unei oițe care ascultă pe la colțuri și care, în mod evident, a vorbit prea mult, ne-am ales cu o țară făcută praf, pe care atît americanii, cît și europenii și rușii o cam doresc ucisă spiritual, cu pădurea tunsă și resursele mulse. Prin urmare, eliminarea din programa școală a ,,Mioriței” nu face altceva decît să ne ferească de la a ști două lucruri: uneori facerea de bine este chiar ce se spune în folclor, iar ciobanul russian, orice i-ai spune, nu va crede niciodată că alții îi vor averea, decît atunci cînd ceilalți doi ciobani vor năvăli în ograda lui, cu tot cu baltage, cîini și măgari de povară.

Tano

Păreri și opinii