Trădarea şi laşitatea, „stelele polare“ ale românilor? (2)

in PENTRU ÎMPROSPĂTAREA MEMORIEI

 

MOTTO: „În Sud-Estul Europei, în mare parte din vina Occidentului, ticăie în prezent o bombă cu explozie întîrziată“.

(Ziarul „Süd-Deutsche Zeitung“, München)

După toate dovezile istorice cunoscute, dacă Victor Ciorbea îi va acorda, totuşi, cetăţenia – înseamnă că şi el este un degenerat, un infractor şi un vînzător de ţară. Mie nu mi-e frică de ei, nici de ameninţarea cu o nouă ridicare a imunităţii, eu mă supun altor reguli, care sînt Adevărurile Bibliei. În definitiv, problema care se pune nu este aceea de a-i da Buletin de Bucureşti unui bătrîn expulzat în urmă cu aproape 50 de ani – problema este că, imediat după aceea, se va declanşa jaful sistematic al „invaziei lăcustelor“ de la Versoix, care vor pune lăbuţele păroase pe vile, palate, păduri, bunuri de Patrimoniu Naţional etc. Matematic, aşa se va întîmpla! Şi românii mei ce fac? Îmi dau telefoane mie, sau îmi scriu poezele cu titlul „Vadime, mamă, fă ceva!“. Însă de votat i-au votat pe alţii, care fac şi ei ceva, desigur, dar în sens contrar. Ce-aş putea face eu mai mult decît am făcut pînă acum? Aflaţi zilnic de prin presă, ori de la Radio şi Televiziune, de aşa-zisa Listă a Ruşinii, publicată în urmă cu 4 ani în „România Mare“. Deşi nu e scrisă de mine şi, de fapt, n-are un singur autor, ci vreo cîteva mii, fiind alcătuită pe temeiul unui imens număr de scrisori şi plîngeri ale oamenilor – eu mi-am asumat acel document, în calitate de proprietar al revistei. Interesant este, însă, altceva: cu cîteva mici retuşuri (oameni care s-au prăpădit între timp, ori alţii care s-au dat pe brazdă şi au redevenit normali, Ion Cristoiu şi fostul senator Sabin Ivan retrăgîndu-şi reclamaţiile) ea, acea listă, poate fi publicată şi acum. De ce? Pentru că, în cea mai mare parte a lor, clienţii Listei sînt aceiaşi monarhişti înfocaţi, care vor pieirea Neamului Românesc. Şi cînd asta? Într-o vreme în care, bunăoară, cele mai înalte oficialităţi ale Australiei îi scriu Reginei Marii Britanii, anunţînd-o că ţara lor vrea să iasă de sub tutela Coroanei şi să devină Republică.

Şi într-o vreme în care nicăieri în lumea civilizată – nici în Franţa, nici în Germania, nici în Grecia, nici în Italia – urmaşii fostelor Case Regale nu sînt priviţi altfel decît ca nişte curiozităţi şi relicve ale Evului Mediu. Pentru curajul meu de a emite asemenea opinii tranşante şi de a nu mă dezice de Lista Ruşinii (la care trei dintre cei mai buni amici ai mei, Eugen Barbu, Mircea Muşat şi generalul Ion Alexandru Munteanu, şi-au adus partea lor de contribuţie), ei, bine, sînt astăzi tîrît prin procese interminabile şi hărţuit cu ameninţarea unei noi răstigniri, de către procurorii români Nicolae Cochinescu, Gh. Mocuţa şi Alexandru Cinteză.

Fraţi români, atunci cînd fostul şi nedemnul suveran (care l-a arestat pe Mareşalul Antonescu, a fost mituit de Stalin cu două avioane şi cu cea mai înaltă distincţie U.R.S.S., a furat 42 de tablouri scumpe din ţară şi vreme de 40 de ani nici n-a vrut să audă de România!) va reveni în ţară şi va da el ordine pe-aici, ca pe moşia lui ta-su, căpătînd peste noapte şi Castelul Peleş, şi Castelul Săvîrşin, ei, da, atunci să nu vă prind la uşa mea! Mă mai întrebaţi de ce mă încearcă uneori sentimentul de lehamite şi-mi vine să las totul baltă, pentru a-mi creşte copiii şi a-mi realiza opera literară? Laşitatea voastră mă scîrbeşte, nu ticăloşia canaliilor, împotriva căreia sînt vaccinat de ani de zile. Iar Televiziunea Naţională de-asta a şi fost ocupată de comando-ul terorist, pentru a-i fraieri pe români ca la carte şi a pregăti transferul de Putere. Nemulţumiri populare? Aiurea, maeştrii în arta diversiunii i-au studiat bine pe români. Nu ies românii în stradă, n-au mai făcut-o de 50 de ani (sper că acele coloane muncitoreşti din Bucureştii zilei de 22 decembrie 1989 nu pot fi luate în calcul, dat fiind faptul că ei, muncitorii, au fost minţiţi atunci că ar fi fost peste 4.000 de morţi la Timişoara şi vreo 64.000 în toată ţara). Pe aşa ceva mizează şi fostul lider sindical Victor Ciorbea, cel puţin aşa reiese dintr-un recent comentariu al cunoscutului ziar economic german „Handelsblatt“: „Potrivit premierului român, oricît de dureroase se vor dovedi reformele, nu se vor înregistra în România tulburări de genul celor din Bulgaria sau Albania“. Numai că, cel puţin în privinţa Albaniei, lucrurile sînt clare – românii au fost jefuiţi, timp de 7 ani, de mult mai multe jocuri de „întrajutorare“ (inclusiv de mîrşăvia SAFI, a lui Viorel Cataramă!), sumele totale fiind mult mai mari, dar protestele au fost palide şi neconvingătoare, deşi clasa noastră politică s-a înfruptat din „Caritas“ cît 1.000 de Sali Berisha. Altceva mă intrigă: „oricît de dureroase“, da, da, formularea asta arată că se ia în calcul o apatie vecină cu letargia, adică românul e considerat vită de povară, o bate argatul cu biciul plumbuit, o arde cu fierul roşu, o împunge cu furca şi ea, vita, merge înainte, nu se scutură, nu se încăpăţînează, nu răstoarnă carul cu trîntorii aflaţi claie peste grămadă, doar din cînd în cînd se balegă, oftînd din rărunchi. Dar cît de dureroase preconizaţi voi a fi „reformele“, tinere moţ? Vor avea ele vreo limită? Măcar războaiele mondiale au avut un început şi un sfîrşit, pe cînd aşa-zisa voastră tranziţie nu pare a avea vreun capăt.

Astăzi, toată lumea a priceput că România e înfometată în mod deliberat şi împiedicată, cu orice preţ, să se descurce singură sau să-şi găsească ajutoare prin alte părţi.

O echipă de slugi nenorocite, cu limbaj de flaşnetă, maimuţăreşte politica unui Occident cinic, care, de fapt, nu ne-a iubit niciodată. Pînă şi în sport, cînd mai aveam tupeul să cîştigăm trofee prin lumea largă, dacă nu eram făcuţi ciobani (ca la Sevilla) eram făcuţi ţigani (ca în Italia), sau securişti, fomişti, terorişti, cu Capitala, neapărat, la Budapesta. Nu v-aţi gîndit oare niciodată de ce marea dinastie politică a Brătienilor şi-a luat ca deviză în viaţă, pe parcursul a 100 de ani, îndemnul „Prin noi înşine“?! De ce n-or fi găsit ei altceva? Pentru că ştiau bine cu cine au de-a face, pe meridianele lumii, aşa că s-au gîndit să le dea românilor simpli un combustibil sufletesc ieftin, eficient şi la îndemîna oricui.

În sfîrşit, o altă panică a românilor este recenta ameninţare a ruşilor, cum că, în caz că N.A.T.O. se va extinde spre Estul Europei, ei vor da cu bomba atomică. Nici un om normal nu poate crede că ruşii, care n-au utilizat bomba atomică niciodată, nici măcar atunci cînd erau nespus de puternici, o vor folosi chiar acum, în curba cea mai de jos a decadenţei lor. Totul nu este decît un joc de picioare, sau o avalanşă de ţipete guturale, ca în luptele asiatice, pentru paralizarea centrilor nervoşi ai adversarilor. Dar asta nu înseamnă că noi, românii, trebuie să facem erori, sau că trebuie să ni-i facem duşmani, cu orice preţ, pe ruşi. Am intrat în posesia unui comentariu difuzat în ziua de 10 februarie 1997, de postul de Radio „Vocea Rusiei“: „Dacă România va deveni membră a N.A.T.O., interesele strategice ale Rusiei vor fi prejudiciate. Se ştie doar că lucrul care îi atrage în România pe generalii Pactului Nord-Atlantic este ieşirea la Marea Neagră. Portul Constanţa ar fi pentru Alianţă un adaos frumos la porturile turceşti de la Marea Neagră.

(va urma)

Corneliu Vadim Tudor, 9 august 1997

 

Trădarea şi laşitatea, „stelele polare“ ale românilor? (1)

COMENTARII DE LA CITITORI