Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (28)

in Alte știri

Comitetul celor 300 este societatea secretă supremă, formată dintr-o clasă conducătoare intangibilă, din care fac parte regina Angliei, regina Olandei, regina Danemarcei şi celelalte familii regale din Europa. Aceşti aristocraţi au hotărît, la moartea reginei Victoria, matriarha Guelfilor Negri veneţieni, că, pentru a obţine controlul asupra întregii lumi, e necesar ca aristocraţia să intre în afaceri cu liderii nearistocratici, dar extrem de puternici, ai afacerilor corporatiste pe scară globală. Astfel, uşile spre puterea supremă li s-au deschis şi ,,oamenilor de rînd“ („commoners“), cum îi place reginei Angliei să-i numească.

Ştiu, din vremea în care lucram în domeniul Serviciilor de Informaţii, că şefii guvernelor străine îi numesc pe membrii acestei organizaţii atotputernice ,,Magicienii“. Stalin şi-a creat propria sintagmă la adresa lor – ,,Forţele întunericului“ -, iar preşedintele american Eisenhower, care niciodată nu a reuşit să depăşească nivelul unui ,,hofjuden“ (,,evreu de curte“), folosea expresia cu totul inadecvată ,,complexul militaro-industrial“. Neîncrederea şi teama sa faţă de Comitetul celor 300, adînc înrădăcinate, s-au dovedit pe deplin întemeiate.

Divertismentul popular, mai ales în domeniul cinematografic, a fost folosit pentru a-i discredita pe cei care au încercat să atragă atenţia asupra acestei ameninţări, cea mai periculoasă, la adresa libertăţii individuale şi colective a omenirii. Libertatea este un drept primit de la Dumnezeu, pe care omul a căutat, întotdeauna, să-l submineze şi să-l subjuge; totuşi, dorul de libertate al fiecărui individ este atît de mare încît, pînă în prezent, nici un sistem n-a putut smulge acest sentiment din inima omului. Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA, pentru a eroda şi a slăbi dorinţa omului de libertate, s-au dovedit, pînă în prezent, incapabile de succes. Dar, odată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se vor pune în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, pentru a eradica din mintea, trupul şi sufletul omului dorinţa de libertate primită de la Dumnezeu. Ceea ce vedem acum nu înseamnă încă nimic, e o simplă bagatelă, pe lîngă ceea ce ni se pregăteşte. Atacul asupra sufletului constă într-o serie de experimente, aflate, acum, în faza de elaborare şi, cu regret trebuie s-o spun, instituţiile din Statele Unite au jucat un rol de frunte în cumplitele experimente care au fost puse, deja, în practică, la un nivel restrîns, în anumite instituţii, precum Spitalul Naval Bethseda şi Închisoarea Vacaville, din California.

Unele filme din seria James Bond, cum ar fi ,,The Assasination Bureau“ (,,Biroul de Asasinate“), ,,The Matarese Circle“ (,,Cercul Matarese“), conţin diverse simulacre, destinate să ascundă adevărul asupra existenţei unor asemenea organizaţii, care funcţionează pe o scară mult mai extinsă decît şi-ar putea imagina vreodată fecunzii scenarişti de la Hollywood. Totuşi, Biroul de Asasinate e absolut real. Acesta există în Europa şi în Statele Unite, cu unicul scop de a îndeplini ordinele Comitetului celor 300, comiţînd asasinate la nivel înalt, acolo unde orice alte remedii au dat greş. PERMINDEX a coordonat asasinarea lui J.F. Kennedy, sub conducerea lui William Stephenson, cel care, vreme de ani buni, a fost principalul agent operativ al reginei Angliei, pentru ,,controlul dăunătorilor“.

Clay Shaw, un agent de contract al CIA, a condus operaţiunea PERMINDEX de la Trade Mart Center, din New Orleans. Fostul procuror general al districtului New Orleans, Jim Garrison, a fost la un pas de a divulga complotul de asasinare a preşedintelui Kennedy. Însă, cînd a ajuns la numele lui Clay Shaw, cei ce vegheau din umbră ,,s-au ocupat“ de el, iar Shaw a fost găsit nevinovat de orice implicare în complotul vizînd atentatul. Faptul că Shaw a fost eliminat în maniera lui Jack Ruby, alt agent de contract al CIA – şi unul, şi celălalt au murit din cauza unui cancer provocat, cu acţiune rapidă -, arată cît se poate de clar că, în căutarea adevărului, Garrison se afla pe drumul cel bun.

Un al doilea Birou al Asasinatelor se găseşte în Elveţia şi a fost condus, pînă de curînd, de un personaj oneros, căruia nu i s-a mai găsit nici o fotografie din 1941 încoace. Operaţiunile erau finanţate – şi, probabil, încă mai sînt – de familia Oltramaire, din Nobilimea Neagră elveţiană, proprietară a Băncii Lombard-Odier, din Geneva, una din firmele Comitetului celor 300. Principalul om de contact era Jacques Soustelle (conform dosarelor informative ale G2, din U.S. Army). Acest grup era într-o strînsă legătură cu Allen Dulles şi cu Jean de Menil, un membru important al Comitetului celor 300 şi un personaj proeminent în industria petrolieră din Texas. Documentele G2 ale Armatei arată că grupul a fost profund implicat în comerţul cu arme din Orientul Mijlociu. Mai mult decît atît, dar Biroul de Asasinate se află la originea a nu mai puţin de 30 de încercări de eliminare fizică a generalului Charles de Gaulle, în toate aceste tentative Jacques Soustelle fiind direct implicat. Acelaşi Soustelle a fost omul de legătură al grupării de gherilă Sendero Luminoso (Cărarea Luminoasă), care îi proteja pe producătorii peruani de cocaină, în interesul Comitetului.

După ce toate eforturile Biroului de Asasinate au eşuat, datorită excelentei activităţi desfăşurate de D.G.S.E. (Serviciul francez de Informaţii, fostul S.D.E.C.E.), sarcina a fost preluată de MI6 – Departamentul 6 al Informaţiilor Militare britanice, cunoscut şi ca Secret Intelligence Service (S.I.S.), sub numele de cod ,,Şacalul“. S.D.E.C.E. folosea absolvenţi tineri şi inteligenţi şi nu era infiltrat, într-o măsură semnificativă, de MI6 sau de K.G.B. Antecedentele sale de depistare a agenţilor străini îl făceau să fie invidiat de Serviciile Secrete ale tuturor statelor, iar grupul operativ constituit de francezi l-a urmărit pe ,,Şacal“ pînă la destinaţia finală, omorîndu-l înainte de a apuca să deschidă focul asupra convoiului auto în care se afla generalul de Gaulle.

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI