Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (29)

in Alte știri

Tot S.D.E.C.E. a descoperit în cabinetul lui de Gaulle şi o ,,cîrtiţă“ sovietică, aceasta fiind, întîmplător, un om de legătură cu sediul C.I.A. de la Langley. Pentru a discredita S.D.E.C.E.-ul, Allen Dulles, care îl detesta pe de Gaulle (sentimentul fiind reciproc), a făcut astfel încît unul dintre agenţii francezi, Roger de Louette, să fie prins avînd asupra sa heroină, în valoare de 12 milioane de dolari. După un interogatoriu ,,expert“ prelungit, de Louette a ,,mărturisit“, dar n-a putut spune de ce adusese drogul, prin contrabandă, în Statele Unite.

Toată afacerea mirosea, de la o poştă, a înscenare. Pe baza examinării metodelor folosite de S.D.E.C.E. pentru protecţia lui de Gaulle, mai ales în privinţa convoaielor motorizate, F.B.I.-ul, Serviciul Secret şi C.I.A.-ul au elaborat o strategie perfectă, prin care să-l lase pe preşedintele Kennedy fără dispozitivul de securitate, astfel încît cei 3 trăgători ai PERMINDEX au reuşit să-l împuşte, fără probleme, în Plazza Dealey, din Dallas, în luna noiembrie a anului 1963.

Un alt exemplu de fapt real, deghizat în ficţiune, este romanul ,,Topaz“, al lui Leon Uris, în care avem de-a face cu o relatare exactă a activităţilor lui Thyraud de Vosjoli, agentul K.G.B. descoperit de S.D.C.E. şi denunţat ca om de legătură între Serviciul Secret rusesc şi C.I.A.

Există multe relatări romanţate despre activităţile Mossad, aproape toate bazate pe fapte concrete. Mossad-ul mai este cunoscut şi sub numele de ,,Institutul“. Mulţi aşa-zişi scriitori fac tot felul de afirmaţii absurde despre acest Serviciu Secret – mai ales un anume autor, aflat în graţiile unor exponenţi ai aripii creştine de dreapta -, care sînt acceptate ca şi cum ar fi adevărate. Îi putem ierta pe cei care greşesc, pentru că nu s-au instruit în domeniul informativ, dar, din păcate, constatăm că aceasta nu-i împiedică să arunce, în stînga şi-n dreapta, cu ,,nume din Mossad“. Asemenea exerciţii de dezinformare sînt practicate, cu regularitate, împotriva grupurilor americane patriotice de dreapta. Iniţial, Mossad-ul era format din 3 grupe:

Biroul de Informaţii Militare, Departamentul Politic al Oficiului Extern şi, respectiv, Departamentul Securităţii (Sherut Habitachon). David Ben Gurion, membru al Comitetului celor 300, a primit un ajutor considerabil din partea MI6 pentru a le organiza pe fiecare în parte. Dar operaţiunea nu a avut succes, aşa că, în 1951, Sir William Stephenson, de la MI6, le-a restructurat sub forma unei singure unităţi, ca braţ executiv al Departamentului Politic al Oficiului Extern Israelian, cu un grup de operaţiuni speciale pentru spionaj şi ,,misiuni negre“. Serviciile britanice de Informaţii au continuat să acorde asistenţă Mossad-ului, instruind şi echipînd pentru acţiune Sarayet Maktal-ul – cunoscut şi ca Unitatea de Recunoaştere a Marelui Stat Major -, după formatul S.A.S. (Special Air Service), din Marea Britanie. Această unitate de serviciu a Mossad-ului nu este niciodată menţionată nominal, fiind cunoscută doar sub titulatura ,,Băieţii“.

De fapt, ea nu este altceva decît o prelungire a S.A.S., serviciu care îi instruieşte permanent pe ,,Băieţi“ şi îi ţine la curent cu cele mai moderne metode specifice. Ei au fost aceia care i-au asasinat pe liderii O.P.L. (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei) şi care l-au răpit pe Adolf Eichmann. ,,Băieţii“ şi, de fapt, TOŢI agenţii Mossad operează ca şi cum, permanent, ar fi stare de război. Mossad-ul are un avantaj covîrşitor faţă de orice alt Serviciu de Informaţii din lume, prin faptul că toate ţările importante de pe Glob conţin şi o numeroasă comunitate evreiască. Studiind dosarele sociale, dar şi pe cele penale, Mossad-ul poate alege agenţi din rîndul evreilor locali, pe care, avîndu-i la mînă, îi determină să lucreze pentru el, fără plată.

De asemenea, Mossad-ul mai are avantajul accesului la documentaţia tuturor agenţiilor de aplicare a legii şi a Serviciilor de Informaţii din SUA. Departamentul ELINT, al Oficiului de Informaţii Navale (O.N.I.) serveşte Mossad-ul fără ca statul Israel să plătească vreo sumă pentru aceasta. Cetăţenii Statelor Unite ar fi şocaţi, revoltaţi şi deznădăjduiţi dacă ar descoperi vreodată cît de multe lucruri ştie Mossad-ul despre vieţile a milioane de americani, din toate domeniile de activitate, chiar şi despre viaţa indivizilor care nu au nici o tangenţă cu politica.

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI