Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (32)

in Lecturi la lumina ceaiului

În reţeaua Comitetului celor 300 funcţionează mii de bănci, inclusiv Banca Commerciale d’Italia, Banca Privata, Banco Ambrosiano, Netherlands Bank, Barclays Bank, Banco del Colombia, Banco de Ibero-America. Întrucît manevrează investiţii de ,,capital flotant” în şi din Statele Unite, mai ales în dolari şi obligaţiuni americane – un interes special îl prezintă Banca della Svizzeria Italiana (B.S.I.), amplasată şi izolată în „neutrul“ Lugano, centrul de capital flotant al Nobilimii Negre veneţiene. Lugano nu se află în Italia sau în Elveţia, ci este un soi de zonă crepusculară pentru operaţiunile oneroase cu capital flotant. George Ball, proprietarul unui mare pachet de acţiuni în B.S.I., e un „insider“ proeminent şi, totodată, reprezentantul băncii în Statele Unite.

Mai sînt, apoi, B.C.C.I., Banco Mercantil de Mexico, Banco Nacional de Panama, Bangkok Metropolitan Bank, Bank Leumi, Bank Hapoalim, Standard Bank, Bank of Geneva, Bank of Ireland, Bank of Scotland, Bank of Montreal, Bank of Nova Scotia, Banque de Paris et des Pays Bas, British Bank of the Middle East şi Royal Bank of Canada, ca să menţionăm doar un număr foarte mic dintr-o enormă listă de bănci „specializate“.

Familia Oppenheimer, din Africa de Sud, face parte din categoria „super-grea“ a Comitetului celor 300, surclasîndu-i pe „greii“ din familia Rockefeller. De exemplu, în 1981, Harry Oppenheimer, preşedintele giganticei Corporaţii anglo-americane care controlează extracţia aurului şi a diamantelor, precum şi vînzările şi distribuirea acestora în lume, a declarat că se pregătea să se lanseze pe piaţa bancară nord-americană. Oppenheimer a investit prompt 10 miliarde de dolari într-un ,,vehicul” special, creat anume în scopul de a cumpăra părţi din marile bănci ale Statelor Unite, printre care şi ,,Citicorp”. Vehiculul de investiţie al lui Oppenheimer se numea ,,Minorco”, şi avea sediul în Bermude, o rezervaţie a familiei regale britanice. Din Consiliul de Administraţie al „Minorco“ urmau să facă parte Walter Wriston, de la ,,Citicorp”, şi Robert Clare, principalul consilier al corporaţiei.

Singura companie care putea rivaliza cu Oppenheimer în domeniul mineralelor şi al metalelor preţioase era ,,Consolidated Gold Fields”, din Africa de Sud, dar Oppenheimer a preluat-o sub control cu un pachet de acţiuni de 28% – devenind, astfel, principalul acţionar unic. În acest mod, aurul, diamantele, platina, titanul, tantalitul, cuprul, minereul de fier, uraniul şi încă alte 52 de metale şi minerale – dintre care unele prezentau o valoare strategică absolut vitală pentru Statele Unite – au trecut în mîinile Comitetului celor 300.

Astfel, s-a realizat, pe deplin, planul unuia dintre primii membri sud-africani ai Comitetului celor 300, Cecil John Rhodes, un plan care a debutat prin vărsare de sînge, victimele fiind mii şi mii de fermieri albi din Africa de Sud, împreună cu familiile lor, adică acei locuitori pe care istoria îi consemnează ca „buri“. În timp ce Statele Unite stăteau cu mîinile încrucişate, la fel ca restul lumii, această mică naţiune a fost supusă celui mai mîrşav război de genocid din Istorie. Statele Unite vor fi supuse aceluiaşi tratament de către Comitetul celor 300, atunci cînd le va veni, şi lor, rîndul, iar pînă atunci nu mai e mult.

Companiile de asigurări joacă un rol-cheie în afacerile Comitetului celor 300. Printre acestea se găsesc firme importante, precum Assicurazioni Generali of Venice şi Riunione Adriatica di Sicurta, primele două companii de asigurări, ca mărime, din lume, care îşi ţin conturile la Banca de Acorduri Internaţionale, din Elveţia, în franci-aur. Ambele controlează o multitudine de bănci de investiţii, al căror profit în acţiuni, pe Wall Street, e de două ori mai mare decît acela al investitorilor americani.

În Consiliile de Administraţie ale acestor doi giganţi ai asigurărilor figurează mai mulţi membri ai Comitetului celor 300: Familia Giustiniani, din Nobilimea Neagră a Romei şi a Veneţiei, care-şi revendică descendenţa din Împăratul Iustinian; Sir Jocelyn Hambro, de la Banca (Comercială) Hambros; Pierpaolo Luzzatti Fequiz, provenind din Nobilii Negri Veneţieni cu numele de Luzzato, a căror genealogie se întinde pe mai multe secole; Umberto Ortolani, din străvechea familie, cu acelaşi nume, a Nobilimii Negre.

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI