Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (33)

in Lecturi la lumina ceaiului

Alţi membri ai Comitetului celor 300, care fac parte atît din Nobilimea Neagră Veneţiană, cît şi din Consiliile de Administraţie ale A.S.G. şi R.A.S., sînt Familia Doria, financiarii Habsburgilor spanioli, Elie de Rothschild, din familia franceză Rothschild, baronul August von Finck (Finck, al doilea om ca avere din Germania, a decedat între timp), Franco Orsini Bonacassi, din vechea Nobilime Neagră Orsini, care-şi trasează ascendenţa pînă la un senator roman, din Antichitate, cu acelaşi nume, Familia Alba, urmaşă a Marelui Duce de Alba, şi baronul Pierre Lambert, văr al familiei belgiene Rothschild.

Companiile englezeşti aflate sub controlul familiei regale britanice sînt ,,Eagle Star”, ,,Prudential Assurance” şi ,,Prudential Insurance”, care au în proprietate cel mai mare număr de agenţii de asigurare americane, inclusiv ,,Allstate Insurance”. În capul listei se află ,,Eagle Star”, probabil, cel mai puternic ,,paravan” pentru Departamentul 6 al Informaţiilor Militare (MI6). Deşi nu are, nici pe departe, dimensiunile companiei ,,Assicurazioni Generale”, ,,Eagle Star” este, poate, la fel de importantă, fie şi numai pentru faptul că este proprietatea celor ce compun familia Reginei Angliei şi, ca lider titular al Comitetului celor 300, are un impact irezistibil.

Compania ,,Eagle Star” este mai mult decît un ,,paravan” major pentru MI6: ea reprezintă şi un paravan al unor mari bănci britanice, inclusiv ,,Hill-Samuels”, ,,N.M. Rotschild şi Fiii” (ai căror patroni fac parte dintre aceia care determină preţul aurului, la Londra) şi ,,Barclays” (una dintre fondatoarele Congresului Naţional African). Se poate spune, cu destulă certitudine, că, în majoritatea lor, familiile oligarhice de mare putere din Marea Britanie au creat ,,Eagle Star” ca vehicul pentru ,,operaţiunile negre”, organizate împotriva celor care se opun politicilor Comitetului celor 300.

Spre deosebire de C.I.A., legea britanică incriminează dezvăluirea identităţii înalţilor oficiali ai MI6, motiv pentru care avem doar o listă parţială a ,,marilor şefi” din acest Serviciu Secret britanic, care sînt (sau au fost) şi membri ai Comitetului celor 300: Lord Hartley Shawcross, Brian Edward Mountain, Kenneth Keith, Kenneth Strong, William Stephenson, William Wiseman. Toţi cei enumeraţi sînt (sau au fost) profund implicaţi în companiile-cheie ale Comitetului celor 300, care interacţionează cu mii de firme avînd ca obiect de activitate comerţul în cele mai diverse domenii. Printre aceste companii se numără: Rank Organization, Xerox Corporation, I.T.T., I.B.M., R.C.A., C.B.S., N.B.C., B.B.C. şi C.B.C (în comunicaţii), Raytheon, Testron, Bendix, Atlantic Richfield, British Petroleum, Royal Dutch Shell, Marine Midland Bank, Lehman Brothers, Kuhn Loeb, General Electric, Westinghouse Corporation, United Fruit Company etc.

MI6 a condus un mare număr dintre aceste companii, prin intermediul agenţilor informativi britanici, detaşaţi în clădirea R.C.A., din New York, care era cartierul general al principalului ofiţer al Serviciului, William Stephenson. „Radio Corporation of America“ (R.C.A.) a fost înfiinţată, în anul 1919, de către G.E. Westinghouse, „Morgan Guarantee and Trust“ (care acţiona în numele Coroanei Britanice) şi „United Fruit“, cu rolul de centru informativ britanic. Primul preşedinte al R.C.A. a fost Owen Young, cel după care şi-a primit numele şi Planul Young. În 1929, la conducerea R.C.A. a fost numit David Sarnoff. Acesta lucrase ca asistent al lui Young la Conferinţa de Pace de la Paris, în 1919, unde Germania îngenuncheată fusese înjunghiată pe la spate de ,,Aliaţii” victorioşi.

O reţea de bănci şi case de brokeraj de pe Wall Street se ocupă de comerţul cu acţiuni al Comitetului, iar printre acestea se situează, la loc de frunte, ,,Blyth”, ,,Eastman Dillon”, grupurile ,,Morgan”, ,,Lazard Frčres” şi ,,Kuhn Loeb Rhodes”. Pe Wall Street nu se întîmplă nimic care să nu fie controlat de Banca Angliei, ale cărei instrucţiuni sînt transmise prin grupurile ,,Morgan” şi, apoi, puse în practică prin intermediul caselor de brokeraj-cheie, ai căror lideri supremi poartă responsabilitatea finală pentru îndeplinirea directivelor Comitetului.

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI