Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (36)

in Alte știri

În general, nu se ştie cît de influent a fost rolul jucat de Comitetul celor 300 în stoparea investigaţiilor demarate de senatorul McCarthy în interiorul C.I.A. şi care erau pe punctul de a reuşi. Dacă McCarthy ar fi avut succes, e foarte posibil ca preşedintele John F. Kennedy să mai fi fost în viaţă, şi azi.

Cînd McCarthy a spus că urma să-l convoace pe William Bundy în faţa Comisiei sale de anchetă, la Washington D.C. şi Londra s-a dezlănţuit panica. Dacă ar fi fost chemat să depună mărturie, cel mai probabil, Bundy ar fi cedat, dezvăluind „relaţiile speciale“ care existau între membrii cercurilor oligarhice britanice şi verii lor din guvernul Statelor Unite.

O asemenea posibilitate nici nu putea fi concepută. Institutul Regal de Afaceri Internaţionale (R.I.I.A.) a fost chemat să-1 oprească pe McCarthy. Drept urmare, R.I.I.A. l-a ales pe Allen Dulles, un admirator înflăcărat al societăţii britanice decadente, pentru a-l ataca frontal pe McCarthy. Dulles i-a însărcinat cu anchetarea cazului McCarthy pe Patrick Lyman şi Richard Helms. Ulterior, Helms a fost răsplătit pentru serviciile prestate împotriva lui McCarthy, prin numirea sa la conducerea C.I.A. Generalul Mark Clark, membru al C.F.R., un militar foarte simpatizat în cercurile londoneze, a fost numit de generalul Eisenhower să respingă atacul, pe toate fronturile, declanşat de McCarthy asupra C.I.A. McCarthy a rămas dezarmat atunci cînd Clark a anunţat că urma să fie numit un comitet special pentru a examina Agenţia. Conform instrucţiunilor primite de la R.I.I.A., Clark a recomandat un Comitet al Congresului, care „să examineze periodic activitatea Agenţiilor guvernamentale de Informaţii“. Toată afacerea a fost o tragedie funestă pentru America şi o victorie strălucită pentru Marea Britanie, care se temea ca, nu cumva, McCarthy să dea întîmplător peste Comitetul celor 300 şi să afle modul în care acesta controla toate aspectele afacerilor Statelor Unite.

– Peter G. Peterson, fostul preşedinte al Băncilor ,,Lehman Brothers” şi ,,Kuhn Loeb”, lucrase sub comanda fostului şef al MI6, William Wiseman, şi, ca atare, nu era străin de cercurile regale de la Londra. Peterson are legături strînse cu Institutul Aspen, un alt braţ executiv al Serviciilor britanice de Informaţii.

– John R. Petty este preşedintele ,,Marine Midland” – o bancă ale cărei relaţii cu traficul de droguri au fost confirmate cu mult timp înainte de a fi fost înglobată de Banca din Hong Kong şi Shanghai, probabil, banca nr. 1 din comerţul cu opiu, poziţie pe care o ocupă din 1814.

Dar cea mai concludentă probă pe care o pot oferi despre existenţa Comitetului celor 300 este Organizaţia ,,Rank”, care, în conjuncţie cu ,,Eagle Star”, reprezintă Coroana Britanică. De asemenea, ea este şi centrul de operaţiuni negre al MI6 (S.I.S.). Împreună, aceste două companii ale Comitetului celor 300 controlează Dominionul Canadian al Majestăţii Sale, folosind familia „hofjuden“ Bronfman, pentru a le îndeplini ordinele.

Holdingul ,,Trizec”, aflat, ostentativ, în proprietatea familiei Bronfman, este, în realitate, principalul bun patrimonial al Reginei Angliei, în Canada. Întregul trafic de opiu din Asia de Sud-Est se corelează cu ,,imperiul” Bronfman şi este unul dintre mijloacele prin care e adusă heroina în America. Într-un sens, Canada se aseamănă cu Elveţia: peisaje montane înzăpezite şi imaculate, oraşe mari, o ţară de o rară frumuseţe – dar, pe sub toate acestea, se întinde un strat gros de mizerie, produs de masivul ei trafic cu heroină.

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI