Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (44)

in Alte știri

 Aşa cum se întîmplă adeseori, conspiratorii nu şi-au putut ascunde satisfacţia. După primul război mondial – mai exact, în 1922 – Lippmann a expus, detaliat, activitatea Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale, într-o carte pe care a intitulat-o ,,Public Opinion“: ,,Opinia publică ne oferă fapte indirecte, nevăzute şi derutante, care nu au nimic de natura evidenţei. Situaţiile la care se referă opinia publică sînt cunoscute numai ca păreri, imagini ieşite din mintea unor fiinţe omeneşti, imagini ale acelor oameni, sau ale altora, ale nevoilor acestora, ale scopurilor şi relaţiilor dintre ei, precum şi ale opiniilor lor publice. Aceste imagini, pe care le transpun în practică grupuri de oameni, sau indivizi care acţionează în numele grupurilor, formează OPINIA PUBLICĂ. Imaginea din minte îi induce adeseori în eroare pe oameni, în relaţiile cu lumea din afara minţii lor“.

Nu e de mirare că Lippmann a fost ales să-i transforme pe locuitorii Statelor Unite ,,asemenea“ Beatles-ilor, cînd aceştia au debarcat pe ţărmurile noastre, pentru a fi vîrîţi pe gîtul unei ţări care nu bănuia nimic. Beneficiind de propaganda lansată, zi şi noapte, la Radio şi la Televiziune, n-a trecut decît un interval de timp relativ scurt pînă cînd cei 4 Beatles au devenit ,,populari“. Tehnica posturilor de radio, care, chipurile, primeau sute de cereri de la ascultători imaginari, ,,dornici“ să asculte Beatlemusic, a dus la constituirea unei multitudini de diagrame şi ratinguri, apoi, la ,,Top Ten“-uri şi, în cele din urmă, după o escaladare treptată a acestui mecanism, în anul 1992 s-a ajuns la ,,Clasamentul primelor 40 de locuri“ în muzică.

În 1928, compatriotul lui Lippmann, Edward Bernays, a scris o carte cu titlul ,,Crystallizing Public Opinion“ (,,Cristalizarea opiniei publice“), iar, în acelaşi an, a mai fost publicată o a doua carte a sa, intitulată mult mai simplu: ,,Propaganda“. În acest ultim volum, Bernays îşi descria experienţele la Wellington House. El era un prieten apropiat al ,,maestrului manipulărilor“, H.G. Wells, ale cărui numeroase cvasi-romane fuseseră utilizate de Bernays ca surse de inspiraţie în procesul de elaborare a tehnicilor de control în massă al minţii. Wells nu-şi ascundea rolul de lider în schimbarea societăţii claselor inferioare, în primul rînd, pentru că era prieten apropiat cu mai mulţi membri ai familiei regale britanice şi-şi petrecea o mare parte din timp alături de cîţiva dintre cei mai sus-puşi politicieni ai momentului. Printre aceştia se numărau: Edward Grey, Lordul Haldane, Robert Cecil (din familia de evrei care îşi exercită controlul asupra monarhiei britanice încă din vremea în care unul dintre vlăstarele Cecil a devenit secretarul personal şi amantul Reginei Elisabeta I), Alfred Milner, Leo Amery, Halford Mackinder, de la MI6. Acesta din urmă a ajuns, ulterior, rectorul Şcolii londoneze de Economie, iar elevul său, Bruce Lockhart, avea să devină mînuitorul, din partea MI6, al lui Lenin şi al lui Troţki, în timpul Revoluţiei bolşevice.

Una dintre sursele favorite ale lui Wells era prestigiosul Hotel ,,St. Ermins“, loc de întîlnire, lunară, al celor ce făceau parte din ,,Coefficient Club“, unde nu erau primiţi decît gentlemani acreditaţi. Toţi cei menţionaţi mai sus erau membri ai ,,Coefficient Club“, dar şi ai ,,Souls Club“. Wells susţinea că orice naţiune poate fi învinsă, nu prin confruntare directă, ci prin înţelegerea minţii omeneşti – ceea ce el numea ,,tărîmul mintal ascuns în spatele personalităţii“.

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI