Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (45)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cu un susţinător atît de puternic cum era H.G. Wells, Eduard Bernays s-a simţit suficient de încrezător încît să-şi lanseze a doua carte, pe care a intitulat-o ,,Propaganda”. El începe prin a-şi expune teoria cu privire la felul în care evoluţia societăţii oferă noi posibilităţi de manipulare a opiniei publice astfel: ,,Pe măsură ce nivelul de civilizaţie devine tot mai complex, şi în condiţiile în care necesitatea unui guvern invizibil a fost demonstrată tot mai mult (sublinierea autorului, J.C.), au fost inventate şi elaborate mijloace tehnice prin care opinia publică poate fi înregimentată (sublinierea autorului, J.C.). Cu ajutorul tiparniţei şi al hîrtiei de ziar, al telefonului, telegrafului, radioului şi al aeroplanelor, ideile se pot răspîndi rapid, şi chiar instantaneu, prin toată America”. Barnays încă nu ştia cît de bine avea să se achite de această sarcină televiziunea, care abia urma să fie inventată. ,,Manipularea conştientă şi inteligentă a obiceiurilor şi opiniilor organizate ale masselor reprezintă un element important într-o societate democratică. Aceia care manipulează acest mecanism nevăzut al societăţii alcătuiesc un guvern invizibil, care constituie adevărata putere conducătoare în ţara noastră”.

Pentru a-şi susţine opinia, Bernays a citat articolul lui H.G. Wells, publicat în ,,The New York Times”, în care autorul susţinea, cu entuziasm, ideea mijloacelor moderne de comunicare, ele ,,avînd rolul de a deschide o lume nouă de procese politice, care vor permite ca proiectul comun să fie documentat şi susţinut împotriva pervertirilor şi trădărilor (guvernului invizibil)”.

Dar, să continuăm cu dezvăluirile din ,,Propaganda”: ,,Sîntem conduşi, minţile noastre sînt modelate, gusturile noastre sînt formate, ideile ne sînt sugerate, în mare măsură, de oameni despre care nu am auzit niciodată. Indiferent ce atitudine preferăm să adoptăm faţă de această condiţie, rămîne faptul că, în aproape fiecare acţiune a vieţii noastre de zi cu zi, fie în sfera politicului sau în cea a afacerilor, fie în conduita socială sau în gîndirea noastră etică, sîntem dominaţi de un număr relativ mic de persoane – o fracţiune infimă din cei 120.000.000 cît reprezintă populaţia noastră -, care înţeleg procesele mintale şi configuraţiile sociale ale masselor. Ei sînt aceia ce trag sforile prin care controlează gîndirea publică şi cu care înhamă vechile forţe sociale, inventînd noi modalităţi de a struni şi călăuzi lumea (sublinierea autorului, J.C.)”.

Bernays nu a avut destul curaj să-i spună lumii cine sînt ,,EI”, cei care ,,trag sforile ce controlează mintea publică…”, dar în această carte îi vom compensa omisiunea intenţionată, dezvăluind existenţa acelui ,,număr relativ mic de persoane”, Comitetul celor 300. Bernays a fost aplaudat răsunător pentru opera sa de către C.F.R., ai cărui membri au votat plasarea lui la conducerea C.B.S. William Paley a devenit ,,studentul” lui şi, în cele din urmă, l-a înlocuit, după ce a dobîndit cunoştinţe cuprinzătoare despre noua ştiinţă a făuririi opiniei publice, ceea ce a făcut din C.B.S. un lider în domeniu, rol pe care posturile de radio şi televiziune ale reţelei respective nu l-au abandonat niciodată.

Controlul financiar şi politic este exercitat de acel ,,număr relativ mic de persoane”, cum spunea Bernays, prin mai multe societăţi secrete – e vorba, în primul rînd, de Masoneria de Rit Scoţian şi, poate chiar într-o măsură mai mare, de Venerabilul Ordin al Cavalerilor Sf. Ioan de la Ierusalim, un ordin străvechi, format din agenţi executivi, aleşi, personal, de monarhul britanic, pentru priceperea lor în domenii vitale pentru exercitarea, de către Comitet, a unui control permanent. În lucrarea mea ,,The Order of St. John of Jerusalem” (,,Ordinul Cavalerilor Sf. Ioan de la Ierusalim”), publicată în 1986, am descris Ordinul în felul următor: …,,Prin urmare, nu este o societate secretă decît acolo unde scopurile sale au fost pervertite în consiliile interne, aşa cum e cazul Ordinului Jartierei, o creaţie oligarhică a familiei regale britanice, care batjocoreşte tot ceea ce reprezintă Ordinul Suveran al Cavalerilor Sf. Ioan de la Ierusalim. De exemplu, îl regăsim aici pe Lordul Peter Carringon, ateistul care se dă drept creştin anglican, el fiind, însă, membru al Ordinului lui Osiris şi al altor secte demonice, inclusiv Francmasoneria, instalat în funcţia de Cavaler al Jartierei, la Capela Sf. Gheorghe, din Castelul Windsor, de către Majestatea Sa, Regina Elisabeta a II-a a Angliei, Cavaler al Guelphilor şi, de asemenea, Cap al Bisericii Anglicane, pe care o dispreţuieşte în totalitate”. Carrington a fost ales de Comitetul celor 300 pentru a doborî de la putere Guvernul Rhodeziei şi a da pe mîna Londrei bogăţiile minerale din Angola şi din Africa de Sud-Vest, pentru a distruge Argentina şi pentru a transforma NATO într-o organizaţie politică de stînga, aservită Comitetului.

O altă figură străină pe care o vedem asociată cu Ordinul creştin al Cavalerilor Sf. Ioan de la Ierusalim – şi folosesc termenul de ,,străin” cu sensul pe care îl are în ebraica originală a Vechiului Testament, pentru a indica ascendenţa unui individ – este cea a maiorului Louis Mortimer Bloomfeld, omul care a ajutat la planificarea asasinării lui John F. Kennedy. Vedem fotografii ale acestui personaj ,,străin”, în care apare purtînd cu mîndrie Crucea de Malta, aceeaşi cruce figurînd pe mîneca veşmintelor îmbrăcate de Cavalerii Ordinului Jartierei.

Am fost supuşi unui proces atît de intens de spălare a creierului, încît credem că familia regală britanică este doar o instituţie simpatică, pitorească şi inofensivă, fără să ne dăm seama cît de coruptă şi, prin urmare, extrem de periculoasă este această instituţie, numită Monarhia Britanică. Iar Cavalerii Ordinului Jartierei reprezintă cercul central al celor mai corupţi slujbaşi publici, care au trădat cu totul încrederea acordată de ţara şi poporul lor.

Cavalerii Ordinului Jartierei sînt liderii Comitetului celor 300, iar Regina Elisabeta a II-a este cel mai de încredere ,,consilier privat” al acestuia. Cînd am început să mă documentez cu privire la Ordinul Cavalerilor Sf. Ioan de la Ierusalim, în urmă cu cîţiva ani, m-am dus la Oxford, să vorbesc cu unul dintre Maeştri, care e specializat în tradiţiile britanice străvechi şi în cele moderne. Acesta mi-a spus despre Cavalerii Ordinului Jartierei că reprezintă sanctuarul interior, elita-elitelor Venerabilului Ordin al Cavalerilor Sf. Ioan de la Ierusalim, al Majestăţii Sale. Daţi-mi voie să precizez că acesta nu este ordinul originar, fondat de adevăratul războinic creştin Peter Gerard. Dar, o astfel de situaţie e tipică pentru multe instituţii nobile care au fost acaparate şi distruse din interior, deşi, în ochii neiniţiaţilor, ele păstrează aparenţele originare.

De la Oxford m-am dus la ,,Victoria and Albert Museum”, unde am obţinut accesul la documentele Lordului Palmerston, unul dintre fondatorii Dinastiei Opiului, din China. Palmerston, la fel ca atîţia alţii aidoma lui, era nu numai francmason, ci şi un servitor devotat al gnosticismului… La fel ca actuala ,,familie regală”, Palmerston se prefăcea a fi creştin, deşi, în realitate, el era o unealtă a lui Satana. Mulţi satanişti au devenit lideri ai aristocraţiei britanice şi au acumulat averi imense de pe urma traficului cu opiu din China.

Am aflat din hîrtiile de la muzeul ce poartă numele Reginei Victoria că, în 1885, aceasta a schimbat numele Ordinului Cavalerilor Sf. Ioan de la Ierusalim, pentru a-l desprinde de conexiunea catolică pe care o avea cu fondatorul ordinului, Peter Gerard, redenumindu-l ,,Prea Venerabilul Ordin Protestant de la Ierusalim”. Din el puteau face parte toate familiile oligarhice îmbogăţite din comerţul chinez cu opiu, fiecare familie, complet decadentă, beneficiind de cîte un loc în ,,noul Ordin”. Mulţi dintre aceşti venerabili gentlemani erau responsabili cu supervizarea perioadei prohibiţiei în Statele Unite. În acelaşi timp, din Canada, cîţiva membri ai ordinului furnizau whisky-ul ce trebuia transportat în SUA.

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI