Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (46)

in Lecturi la lumina ceaiului

O poziţie notabilă în cadrul acestui grup era ocupată de Earl Haig, membru al Comitetului celor 300, care i-a dat bătrînului Joe Kennedy franciza sa, pentru Willy Young. Atît prohibiţia, cît şi distileriile care satisfăceau cererea de alcool, au fost creaţii ale Coroanei Britanice, puse în practică de oamenii Comitetului celor 300. Experimentul a servit ca repetiţie generală a comerţului cu droguri din zilele noastre, iar lecţiile învăţate din perioada prohibiţiei se aplică şi comerţului cu droguri, care se va legaliza în curînd.

Canada este ruta cel mai des folosită de furnizorii de heroină din Extremul Orient. Monarhia britanică se îngrijeşte ca această informaţie să nu ajungă niciodată la cunoştinţa publicului. Uzînd de puterea pe care o deţine, Regina Elisabeta a II-a domneşte peste Canada, prin intermediul Guvernatorului General (ne putem întreba: cum de canadienii moderni pot accepta un aranjament atît de arhaic?). Acesta este reprezentantul personal al Reginei, sub care se situează Consiliul Privat (o altă relicvă arhaică din perioada colonialistă) şi Cavalerii Sf. Ioan de la Ierusalim, care controlează toate faţetele comerţului canadian.

Orice opoziţie faţă de domnia britanică e suprimată. Canada are unele dintre cele mai restrictive legi din lume, inclusiv aşa-numitele legi ale ,,crimei de ură”, impuse ţării de membrii evrei ai Camerei Lorzilor, din Anglia. Actualmente, în Canada au loc 4 mari procese, aflate în diverse stadii, implicînd persoane inculpate pentru ,,crime de ură”. Acestea sînt cazurile Finta, Keegstra, Zundel şi Ross. Oricine îndrăzneşte să încerce măcar să arate vreo dovadă despre dominaţia evreiască asupra Canadei (pe care o exercită familia Bronfman) este imediat arestat şi acuzat de aşa-zisele ,,crime de ură”. Acest lucru ne poate ajuta să ne formăm o idee despre amploarea influenţei de care dispune Comitetul celor 300, care controlează, efectiv, tot ce se întîmplă în lumea noastră.

O dovadă a realităţii acestor afirmaţii o reprezintă Institutul Internaţional pentru Studii Strategice (I.I.S.S.), înfiinţat de Comitetul celor 300, sub auspiciile Mesei Rotunde. Acest institut este intermediarul propagandei negre de la MI6 şi Tavistock, precum şi al misiunilor ,,umede” (denumire codificată, din mediul informativ, utilizată în cazul operaţiunilor în care se impunea vărsarea de sînge), nucleare şi teroriste, care apelează la presa mondială, pentru diseminare, ca şi la guverne şi la structurile militare.

Printre membrii I.I.S.S. se numără reprezentanţi din 87 de Servicii telegrafice şi Asociaţii de Presă majore, precum şi 138 de redactori şi editorialişti importanţi de la ziarele şi revistele internaţionale. Acum ştiţi de unde îşi obţine informaţiile şi opiniile gazetarul dvs. favorit. Vă mai amintiţi de Jack Anderson, Tom Wicker, Sam Donaldson, John Chancellor, Mary McGrory, Seymour Hersh, Flora Lewis, Anthony Levis şi alţii ca ei? Informaţiile furnizate de I.I.S.S., în special scenariile, precum acelea pregătite pentru a-l defăima pe preşedintele Saddam Hussein, pentru a justifica viitorul atac asupra Libiei şi pentru a condamna O.E.P. (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei) sînt, toate, concepute la comandă. Articolul despre masacrul din Mai Lai, publicat de Seymour Hersh, provenea direct de la I.I.S.S. – precizăm asta pentru a nu face greşeala să presupunem că unii jurnalişti, precum acest Hersh, recurg la propria muncă de documentare.

Institutul Internaţional pentru Studii Strategice nu e nimic altceva decît un formator de opinie de eşalon superior, conform definiţiei date de Lippmann şi Bernays. În loc de a scrie cărţi, ziariştii selectaţi prezintă opinii pe care le publică în ziare, iar I.I.S.S. a fost înfiinţat pentru a servi drept centru de coordonare nu numai pentru crearea opiniilor, ci şi pentru a putea transmite acele opinii şi scenarii mult mai repede şi, mai ales, către o audienţă mult mai largă decît cea accesibilă unei cărţi, de exemplu. I.I.S.S. este un caz elocvent de corelare şi interconectare a instituţiilor Comitetului celor 300.

Ideea de a fonda I.I.S.S. a fost formulată, pentru prima oară, la o întîlnire, din 1957, a Clubului Bilderberg. Vă reamintim că această Conferinţă Bilderberg este o creaţie a MI6, realizată sub conducerea Institutului Regal de Afaceri Internaţionale.

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI