Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (47)

in Lecturi la lumina ceaiului

Ideea înfiinţării I.I.S.S. a provenit de la Alastair Buchan, fiul Lordului Tweedsmuir. Buchan era, pe-atunci, preşedinte al Consiliului de Administraţie al R.I.I.A., precum şi membru al Mesei Rotunde. Se spune că avea relaţii foarte apropiate cu familia regală britanică. A fost aceeaşi conferinţă Bilderberg care l-a primit în rîndurile sale pe Dennis Healey, liderul Partidului Laburist. A mai participat şi François Duchčne, al cărui mentor, Jean Monet Duchčnes, a condus Comisia Trilaterală, sub tutela lui H.V. Dicks, de la Centrul Columbus, al Institutului Tavistock.

Din Consiliul de conducere al acestui gigantic aparat de propagandă şi manipulare a opiniei publice fac parte următorii: Frank Kitson, care a fost instigatorul insurgenţei Mau-Mau, din Kenya; Lazard Frčres, grup reprezentat de Robert Ellsworth; N.M. Roithschild, reprezentat de John Loudon; Paul Nitze, reprezentant al Băncii Schroeder. Nitze a jucat un rol proeminent şi deosebit de substanţial în privinţa acordurilor de Control al Armamentului, care, ÎNTOTDEAUNA, au avut loc sub conducerea R.I.I.A.; C.L. Sulzberger, de la publicaţia ,,The New York Times“; Peter Calvocoressi, reprezentant al ,,Penguin Books“; Institutul Regal de Afaceri Internaţionale, reprezentat de Andrew Schönberg; editorialişti şi reporteri, reprezentaţi de Flora Lewis, Drew Middleton, Anthony Lewis, Max Frankel. În componenţa aceluiaşi consiliu mai figurează: Daniel Ellsberg, Henry Kissinger şi Robert Bowie, fost director al Secţiei de Estimări Informative Naţionale, din cadrul C.I.A.

În urma întrunirii Grupului Bilderberg, din 1957, Kissinger a fost instruit să deschidă un birou al Mesei Rotunde în Manhattan, din nucleul căruia făceau parte Haig, Ellsberg, Halperin, Schlessinger, McNamara şi fraţii McBundy. Kissinger a fost îndrumat să ocupe toate funcţiile executive din Administraţia Nixon cu membri ai Mesei Rotunde, loiali R.I.I.A. şi, prin urmare, Reginei Angliei. Nu întîmplător, Kissinger a ales drept cartier General de Operaţiuni fostul local favorit al lui Nixon, Hotelul Pierre.

Semnificaţia acestei operaţiuni conjugate Masa Rotundă – Henry Kissinger a fost următoarea: la ordinele preşedintelui R.I.I.A., Andrew Schönberg, li s-a pus frînă tuturor agenţiilor implicate în munca informativă, împiedicîndu-le, astfel, să-i transmită informaţiile, în totalitate şi în timp util, preşedintelui Nixon. Asta însemna că Henry Kissinger şi oamenii lui primeau toate informaţiile, externe şi interne, precum şi informaţiile din domeniul aplicării legii, inclusiv de la Divizia 5 a F.B.I., înainte de a-i fi comunicate preşedintelui. Se garanta, astfel, că nu exista riscul să transpire vreo informaţie despre operaţiunile teroriste din Statele Unite, controlate de MI6. Aceasta era opera lui Halperin.

Aplicînd această metodologie, Kissinger şi-a impus imediat hegemonia asupra Administraţiei Nixon, iar după ce preşedintele Richard Nixon a fost aruncat în dizgraţie de grupul lui Kissinger şi, apoi, înlăturat din funcţie, Henry Kissinger a rămas deţinătorul unor puteri fără precedent, aşa cum n-a mai avut nici un alt secretar de Stat, nici înainte de scandalul Watergate, şi nici după aceea. Iată cîteva exemple care dau dimensiunea acestor puteri, rareori enumerate:

– Kissinger a ordonat ca Decizia Memorandum Nr. 1 de Securitate Naţională să fie redactată de Halperin, care a primit formulările exacte direct de la R.I.I.A., prin cercurile Mesei Rotunde. Memorandumul îl numea pe Kissinger autoritate supremă în SUA, preşedinte al Comisiei de Verificare. Toate negocierile S.A.L.T. erau dirijate din acest loc, cu ajutorul lui Paul Nitze, al lui Paul Warnke şi al unui cuib de trădători din interiorul Misiunii pentru Controlul Armamentului, de la Geneva.

– În plus, Kissinger a fost numit în Grupul de Studii Speciale pentru Vietnam, care evalua şi superviza toate rapoartele civile şi militare, inclusiv cele informative, sosite din Vietnam. Kissinger a mai cerut – şi a primit – şi autoritatea asupra ,,Comitetului 40“, o agenţie super-secretă, care are sarcina de a hotărî cînd şi unde să iniţieze acţiuni sub acoperire, după care monitorizează desfăşurarea operaţiunilor pe care le pune în mişcare.

– Kissinger a ordonat, între timp, ca F.B.I. să efectueze o mulţime de interceptări, chiar şi asupra celor mai apropiaţi asistenţi ai lui, ca să dea impresia că era complet stăpîn pe situaţie. Celor mai mulţi oameni din cercul său li s-a spus că toate convorbirile le erau interceptate permanent. Această acţiune a fost cît pe ce să aibă un efect de bumerang, în momentul în care s-a ordonat urmărirea unui agent operativ al MI6, pe nume Henry Brandon, dar fără ca acesta să fie informat de Kissinger. Brandon lucra sub acoperire ca reporter al ziarului ,,London Times“, iar Kissinger a fost la un pas de a fi înlăturat – pentru că nimeni nu-şi poate permite să intercepteze ,,London Times“!

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI