Traficul de droguri alimentează Mafia politică şi militară (52)

in Alte știri

 

Planul Ditchley, ce urmărea să uzurpe controlul politicilor fiscale şi monetare ale Statelor Unite, era produsul gîndirii Lordului Harold Lever, un puternic susţinător al Sionismului şi confident apropiat al membrilor familiei regale britanice, precum şi membru al Comitetului celor 300. Planul lui Lever cerea ca influenţa FMI să fie extinsă, astfel încît să poată afecta băncile centrale ale tuturor naţiunilor, inclusiv pe cele americane, şi să le împingă drept în braţele Băncii Guvernului Mondial Unic.

Acest plan a fost considerat un pas esenţial în direcţia creării condiţiilor prin care FMI urma să devină arbitrul suprem al operaţiunilor bancare din întreaga lume. Întîlnirea ultrasecretă din ianuarie 1983 a fost precedată, în octombrie 1982, de o reuniune, la care au fost prezenţi 36 dintre cei mai importanţi bancheri ai lumii. Întrunirea s-a desfăşurat la Hotelul „Vista“, din New York, în 26-27 octombrie, măsurile de securitate adoptate pe perioada seminarului respectiv fiind unele fără precedent în istoria metropolei. Această primă întîlnire a Grupului Ditchley s-a realizat, şi ea, cu încălcarea legislaţiei Statelor Unite.

Luînd cuvîntul în şedinţă, Lordul Harold Lever a spus că era esenţial ca suveranitatea naţională să fie lichidată, ca relicvă arhaică, înainte de anul 2000. ,,În curînd, Statele Unite vor fi nevoite să-şi dea seama că nu se vor situa cu nimic mai presus decît orice ţară din Lumea a Treia, atunci cînd F.M.I. va prelua controlul“, a subliniat Lever. Mai tîrziu, delegaţilor li s-a raportat că planurile vizînd numirea FMI drept controlor al politicilor fiscale ale Statelor Unite erau pregătite să fie aduse în faţa Senatului american pînă în anul 2000. Rimmer de Vries, vorbind din partea firmei ,,Morgan Guarantee“, a spus că venise, de mult, timpul ca Statele Unite să facă parte dintre membrii Băncii de Acorduri Internaţionale. ,,Trebuie să se reconsidere ezitarea SUA din ultimii 50 de ani“, a declarat De Vries. Unii bancheri britanici şi germani, temîndu-se de posibile încălcări ale legilor americane, au spus că Grupul Ditchley nu e altceva decît un comitet destinat să reglementeze problemele indicilor de schimb valutar. De asemenea, Felix Rohatyn a vorbit despre necesitatea modificării legilor bancare americane, astfel încît FMI să poată juca un rol mai consistent în această ţară. Rohatyn conducea ,,Lazard Freres“, o bancă a Clubului de la Roma, care făcea parte din Grupul ,,Eagle Star“.

William Odgen şi Werner Stang, membri ai Mesei Rotunde, au vorbit cu entuziasm în sprijinul predării suveranităţii fiscale a Statelor Unite în mîinile Fondului Monetar Internaţional şi ale Băncii de Acorduri Internaţionale. Delegaţii care reprezentau Alpha Banking Group, o bancă a Lojii masonice P2, au spus că Statele Unite trebuie să fie obligate să capituleze în faţa ,,autorităţii superioare a unei bănci mondiale“, înainte de a se face următorii paşi în direcţia instituirii Noii Ordini Mondiale.

La 8 ianuarie 1983, înaintea marii lor întîlniri, programată pentru zilele de 10-11 ale aceleiaşi luni, Hans Vogel, un membru de frunte al Clubului de la Roma, a fost primit la Casa Albă. Ronald Reagan îi invitase pe George Schultz, Caspar Weinberger, George Kennan şi Lane Kirkland să asiste la întrevederea cu Vogel. Pe parcursul ei, acesta din urmă avea să-i explice preşedintelui american care erau scopurile şi obiectivele Grupului Ditchley. Începînd din acea zi, preşedintele Reagan şi-a schimbat radical poziţia şi a cooperat cu diversele agenţii ale Comitetului celor 300, pentru a promova interesele Fondului Monetar Internaţional şi ale Băncii de Acorduri Internaţional vizînd deţinerea controlului deplin asupra politicilor monetare interne şi externe ale Statelor Unite.

(va urma)

JOHN COLEMAN

COMENTARII DE LA CITITORI