Tragicul destin al marelui Cheiro (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Într-o primă fază, Cheiro a crezut că era epuizat şi a hotărît să-şi ia o vacanţă prelungită, în urma căreia, spera el, îi va reveni intactă uluitoarea sa capacitate de a străpunge vălul care ne ascunde viitorul. În consecinţă, a decis să ia măsurile ce se impuneau într-o astfel de situaţie: şi-a închis toate cabinetele, şi-a anulat programările, după care s-a retras. Din păcate, n-a fost să fie aşa, fiind nevoit să cedeze în faţa realităţii. Odihna prelungită nu l-a ajutat cu nimic. Capacitatea sa de a prevedea viitorul pierise în întregime. În anul 1907 a anunţat că se retrage definitiv din activitatea sa de ghicire a viitorului. Îi rămîneau însă investiţiile pe care avusese grijă să le facă: o revistă, un ziar şi o bancă. O perioadă, afacerile sale au mers destul de bine. Foarte mulţi dintre foştii săi clienţi îşi depuneau banii în banca lui. Încrederea acestora în posibilitatea lui de a scruta mersul evenimentelor viitoare nu dispăruse în întregime. Ei nu-şi puteau închipui că marele Cheiro ar fi putut eşua în afaceri. Cu toate acestea, realitatea le-a distrus speranţele de îmbogăţire pe care şi le făcuseră.

În anul 1909, Cheiro a devenit ţinta unor acuzaţii grave. Doi dintre clienţii băncii l-au acuzat că a dispărut împreună cu acţiuni în valoare de o jumătate de milion de dolari, pe care le achiziţionase în numele lor. După un timp, Cheiro a reapărut, cu intenţia de a se apăra de aceste acuze, considerate de el nedrepte. Nu a trecut multă vreme, el fiind nevoit să se confrunte şi cu alte acuzaţii de aceste gen. În urma unui proces, a fost declarat vinovat de juriu şi condamnat la 13 luni de închisoare. Sic transit gloria mundi! Omul căutat şi curtat de capete încoronate, omul în faţa uşii căruia aştepta ore întregi o mulţime de persoane dornice să afle ce li se va întîmpla în viitor, omul care se autointitula cu aroganţă Marele Cheiro era terminat. Steaua sa apusese pentru totdeauna. Peste mult timp, în anul 1936, Poliţia din Holllyood era anunţată că un om zăcea pe trotuar, bolborosind cuvinte necunoscute. Marele Cheiro moare la spital, la puţin timp după ce fusese adus de oamenii legii. Chiar dacă Marele Cheiro a murit de mult timp, au rămas în urma lui întrebări fără răspuns. Întrebat cum a reuşit, pentru o lungă perioadă de timp, să ghicească adevărul cu atîta acurateţe, el a afirmat că nu avea nici cea mai vagă idee despre felul în care îi parveneau aceste informaţii. Ştia doar că, de undeva, le primea. Pierderea talentului nu este însă de neexplicat. Nu este primul medium care îşi pierde capacitatea cu care a fost dăruit la naştere. Cel mai plauzibil motiv este acela că, atunci cînd începi să trafichezi un astfel de dar, sfîrşeşti prin a fi pedepsit. Să revenim, însă, la antici, care, din multe puncte de vedere, erau mult mai înţelepţi decît sîntem noi astăzi. Ei evocau adesea „hybrisul“, noţiune explicată astfel de „Dicţionarul universal ilustrat al limbii române“ : „Mîndrie nemăsurată, supraapreciere în confruntarea cu destinul“. În paranteză, dicţionarul menţionează că hybrisul constituia o sursă a tragicului în teatrul antic. De aceea, toţi cei care sfidau puterea supremă a zeilor erau, în cele din urmă, pedepsiţi. Marele Cheiro nu a fost, nici pe departe, singurul care a sfîrşit tragic pentru că şi-a îngăduit să sfideze puterea divină. În Antichitate, îndrăzneau să sfideze zeii sau, dacă vreţi, destinul oameni superiori, dotaţi cu talente şi puteri deosebite. Dacă ne uităm în jurul nostru, constatăm cu tristeţe că, astăzi, voinţa divină este sfidată de fel de fel de nulităţi, de oameni care au un singur talent, acela de a-şi rotunji contul bancar prin mijloace oneroase.

Sfîrşit

Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI