Traian Băsescu, agent AIVD? (2)

in Polemici, controverse

Pe timpul guvernării Cioloș, au început să apară în spațiul public tot mai multe informații despre Olanda, despre opoziția ei în cadrul Consiliului Europei în a permite României intrarea în Spațiul Schengen. Motivul invocat oarecum neoficial de către olandezi este că ei vor Portul Constanța doar pentru ei. Care este, de fapt, problema lor? Cu un Port Constanța care nu este al lor, dar cu acces liber în Europa, Portul Rotterdam va înregistra un recul în ceea ce privește traficul de mărfuri. Și aici logica lor este destul de corectă. Traficul de mărfuri care vine din Orient se desfășoară pe traseul Oceanul Indian – Marea Roșie – Canalul Suez – Marea Mediterană. La Port Said, navele au de ales mai multe porturi de mare tonaj și trafic de mărfuri din Europa, respectiv cele din Anvers și din Rotterdam, Valencia, Marsilia, Genova sau Trieste.  Conform unui studiu, Constanța ocupă poziția 12 într-un clasament al porturilor de mare trafic de marfă, așa cum se observă în tabelul de mai jos, în timp ce Rotterdam conduce detașat.

Port                                 Țară                      Volum total de marfă (tone)      

1. Rotterdam                    Olanda                             466,363

2. Anvers                         Belgia                              208,423

3. Hamburg                     Germania                         137,824

4. Marsilia                        Franţa                              81,920

5. Bremen                        Germania                         73,447

6. Novorossisk                 Rusia                               73,328

7. Valencia                       Spania                              69,601

8. Le Hâvre                      Franţa                              68,289

9. Izmit                            Turcia                              64,628

10. Primorsk                    Rusia                               59,606

11. Trieste                        Italia                                57,161

12. Constanța                   România                          56,337

13. St.Petersburg             Rusia                               51,513

14. Genova                      Italia                                51,299

Întrebarea care se pune în acest caz este următoarea: cîte locuri va ,,sări” Constanța dacă are să existe o cale rutieră directă cu Europa de Vest și dacă noi, românii, sîntem în Spațiul Schengen? Cel puțin 4 locuri, dacă nu chiar mai mult. Distanța maritimă dintre Port Said și Rotterdam este de 3.355 mile, adică aproape 8 zile la o viteză de 18 noduri, în timp ce între Port Said și Constanța distanța este de 1.017 mile, adică 2 zile și jumătate la o viteză de 18 noduri. Pentru comerț, mai ales dacă destinația finală a mărfurilor este zona central și est-europeană, Portul Constanța va avea de cîștigat, aducînd Tomisul în primele 8 porturi din lume ca trafic de mărfuri, fără nici un fel de problemă, asta în timp ce porturile din sudul și vestul Europei, inclusiv Rotterdam, vor scădea. Nu foarte mult, este adevărat. Păi va permite guvernul olandez să se întîmple așa ceva? Și cel belgian, de la Anvers, are să fie afectat. Lăsînd logica cifrelor la o parte, revenim la politicienii noștri măreți, pe care încă îi aplaudăm în loc să îi trimitem cît mai departe de aici. De ce joacă ei împotriva României și nu fac ceva cu infrastructura rutieră? De ce nu fac cumva să deblocheze situația cu Europa, jucînd puțin mai dur decît o fac în mod normal? Are Olanda inflitrat în structurile de putere ale României un agent care să înfrîneze orice capacitate de dezvoltare a țării noastre pe tema relației comerciale a Portului Constanța cu Europa? A fost sau este încă Traian Băsescu agent al unei puteri străine, al Serviciului Secret olandez, AIVD?

În prezent, Ambasada Olandei la București este extrem de activă și se implică prin diverse luări de poziție sau doar în vizite spontane, în deciziile Guvernului Dăncilă. În timpul mandatului președintelui Băsescu, acțiunile Ambasadei Olandei erau ceva mai discrete, în fapt, nici nu apăreau prea multe informații în spațiul public. Lăsînd la o parte ,,hîrjoneala” cu ,,războiul lalelelor”, sau al laptelui praf în ochi, acțiuni ce nu pot fi luate în serios. De curînd însă, de cînd la Cotroceni este un alt posibil agent, olandezii sînt ceva mai activi, fie prin declarații care depășesc cadrul misiunilor diplomatice, fie prin vizite ,,de lucru” în zona Executivului. Logica lucrurilor, dat fiind faptul că interesele Olandei în România par a fi destul de clare, indică faptul că liniștea din perioada Băsescu se datorează unei comunicări directe și discrete între factorii de răspundere români și olandezi, fără ca acest lucru să necesite luări de poziții în spațiul public.

Fie că avem sau nu dreptate, fie că Traian Băsescu este sau nu agent în slujba unei puteri străine, prin faptele sale, de a refuza să accepte că România are nevoie de autostrăzi, și asta încă din anii ’90, pe cînd era ministru pe la Transporturi, a făcut jocul altor țări, nu al României, și a încetinit într-un mod evident și cuantificabil dezvoltarea economică a țării noastre. Dacă mai adăugăm la ,,faptele de vitejie” și modul în care s-a făcut și încă se mai face Justiție în România, faptul că a cedat în mod conștient suveranitatea țării, la adăpostul unor declarații mincinoase, cum că, fără măsurile promovate de el, acum eram sub ocupație rusească, concluzia este evidentă și în totală contradicție cu misiunea pe care președintele țării, indiferent cine este el, o are atunci cînd o națiune îi acordă votul și, implicit, încrederea.

Toți politicienii români care, prin modul în care au acționat de-a lungul timpului, au adus prejudicii evidente țării trebuie să iasă în fața poporului și fie să își declare incompetența, fie să recunoască faptul că au acționat în interesul altor state sau organizații private străine. Și dacă nu ies ei de bună voie, să fie forțați cumva de către Serviciile române de Informații. Nu se poate ca toți ofițerii români de Informații, toți cei din structurile de forță, toți cei care au depus jurămîntul de a apăra această țară să fie cumpărați, corupți sau doar fricoși. Trebuie să existe și un ,,om fără chip”, ca acela din scandalul Watergate, care să ia problema în mîinile sale și, împreună cu un ,,Corado Catani” și cu o ,,Silvia Conti”, să curețe această țară de trădători. Fie că ei își spun miniștri, secretari de stat, directori prin ministere, deputați, senatori sau președinți. România poate să își recapete forța interioară doar dacă elimină acești șerpi nenorociți care s-au pripășit la sînul ei de mulți, poate de prea mulți ani.

                                     Sfîrșit

Tano

Păreri și opinii