Traian Băsescu. Povestea de viaţă a unui vampir politic

in Alte știri

 

 

Înainte de a fi preşedintele ţării, a fost primarul Capitalei. Pînă să se aleagă primar, a fost parlamentar şi ministru. Pe timpul comuniştilor, a fost reprezentantul Flotei Comerciale la Anvers – port-cheie al Europei. Iar la bază este comandant de navă. Azi e şeful unui partid mic, de Opoziţie. În toate aceste poziţii, Băsescu a avut o atitudine de lider absolut. Un fel de „dictator luminat“.

Mulţi l-au urît şi încă îl mai urăsc. La fel de mulţi l-au iubit şi continuă să-l iubească. Cert este un lucru, adulat sau blestemat, Traian Băsescu a reuşit ceea ce nici un şef de stat român, de după 1989, n-a putut: să cîştige respectul celor mai mulţi. În afara lui Ion Iliescu – un aparatcik de profesie, Băsescu a fost şi rămîne singurul „animal politic“ pursînge. Puţini au fost cei care i-au înţeles conduita politică. Iar majoritatea lor au o legătură intrinsecă cu marea.

Preşedintele Băsescu nu ştie să se comporte altfel decît ceea ce este. Atît la Cotroceni, cît şi din timoneria navei, în Parlamentul European, sau pe scena Sălii Palatului, Băsescu a avut şi are aceleaşi temperament şi discurs. Educaţia sa profesională nu include prea mult dialog, ci mai degrabă monolog, ordine şi execuţii imediate. Lucru nu prea pe placul civililor deontologi. Pentru că este Căpitan de Cursă Lungă! Iar pe mare, dacă vrei să scapi cu viaţă şi să ajungi sănătos acasă, comandantul este unicul deţinător al adevărului. Pentru că nu există mare proastă şi nici nave proaste. Există doar comandanţi proşti sau deştepţi.

„Biruinţa“ lui Băsescu

Ca să pricepi mai bine conduita lui Băsescu e necesar un exemplu. Acum mai bine de 30 de ani, tînărul Băsescu a primit comanda celei mai moderne nave a României: petrolierul „Biruinţa“. Comuniştii, oricît erau ei de îndoctrinaţi, nu erau tîmpiţi. Nu dădeau o astfel de navă pe mîna unui ageamiu. Un timing bun făcut de petrolierele noastre, între Suez şi Constanţa, dus-întors, dura cam o săptămînă, cu o viteză de croazieră de 12 noduri. „Biruinţa“ trebuia, în acte, să atingă 16 noduri. Băsescu a ordonat să se navigheze cu exact viteza aceasta. Degeaba i s-a spus că nu-i prea bine, că se poate strica motorul. „Nava trebuie să meargă în parametri!“, a sunat sec ordinul. Şi aşa s-a mers: un marş Port Said – Constanţa şi retur s-a făcut în mai puţin de 5 zile. După mai multe voiaje, nava a început să aibă probleme la motorul principal. Dar, ce mai conta… Se bătuse recordul! La fel a făcut şi în politică.

Deputat, ministru, primar general

şi preşedinte al României

S-a spus că a avut legături cu Securitatea. Nimic concret nu s-a dovedit pînă astăzi. Cert este că un comandant de navă, ulterior ajuns reprezentantul Navromului la Anvers, n-avea cum să nu aibă contact cu structurile de Securitate. Oportunist, s-a folosit de know-how-ul obţinut şi, după Revoluţie, s-a băgat în politică. Mai întîi deputat, apoi ministru al Transporturilor. La un moment dat, a zis că trenurile trebuie să circule ca avioanele. Aici n-a izbutit. A pus, în schimb, plăcuţe pe toate drumurile cu: „Aici sînt banii dumneavoastră“. A gestionat nenumărate greve, vorbindu-le protestatarilor într-un limbaj neaoş, colocvial. A ajuns la Primăria Capitalei, în 2000, după ce s-a înscris în cursă în ultima zi. După o campanie atipică, al cărei logo a fost un banal ardei iute. A cîştigat fluierînd. A mai cîştigat o dată, în 2004. Asta, după ce, în 2001, îi „rupsese gîtul“ lui Petre Roman, lăsînd-ul fără funcţia de şef al PD. Tot în 2004, beneficiind de ura acumulată împotriva regimului Iliescu – Năstase, devine preşedintele României.

Suspendat de două ori

Autodenumit „preşedinte-jucător“ îşi atrage antipatia liberalilor care l-au susţinut în alegeri. Întîmpină şi rezolvă, cu aparent success, „criza jurnaliştilor ostatici“ din Irak. În 2007, este suspendat de Parlament din funcţie. La Referendumul care a urmat a cîştigat de o manieră zdrobitoare, cu 74,48% din totalul voturilor exprimate (oare a fost totul în limita legii – nota red.). Tot din 2007, intră în aşa-numita „coabitare“, dat fiind că Guvernul Tăriceanu a rămas pe poziţii, cu sprijinul PSD.

Al doilea mandat de preşedinte l-a cîştigat la mustaţă, în 2009, în faţa eternului perdant Mircea Geoană. După mai multe guverne succesive, plecînd de la Emil Boc la Mihai Răzvan Ungureanu, stîrneşte uimire propunîndu-l ca premier pe Victor Ponta. Masive mişcări de stradă au loc împotriva sa în 2012, alimentate de trusturi de presă ostile. În acel moment, Băsescu a simţit că se clatină. Dar a ieşit din confruntare şi mai întărit, reuşind să rămînă pe poziţie şi în urma celei de-a doua suspendări, din 29 iulie 2012. Atunci a cîştigat prin noncombatul populaţiei, care a ales să-l susţină, neparticipînd la vot şi, astfel, neîntrunind-se cvorumul.

One-man show

Ultimii ani de mandat în funcţia de preşedinte al României şi i-a consacrat luptei anti-corupţie şi politicii externe a României. A susţinut, făţiş, măsurile DNA-ului condus de procurorul Daniel Morar şi ale Laurei Codruţa Kövesi, procurorul general al României. Pe plan extern, dorinduse un Cuza modern, s-a dovedit extrem de vocal în privinţa unirii Basarabiei cu Patria-Mamă.

O altă faţetă a politicianului Băsescu a fost relaţia sa cu femeile din lumea politicii. Nume ca Elena Udrea, Anca Boagiu, Roberta Anastase şi Lavinia Şandru au fost asociate cu al său în diverse scandaluri publice. Dacă pe ultima a trimis-o pe „centura politicii“, de celelalte 3 nu s-a dezis niciodată.

Sîmbătă, la ultima sa apariţie publică, prilejuită de alegerea în funcţia de preşedinte al Partidului Mişcarea Populară, a reuşit un deziderat greu şi pentru artişti grei. A ţinut, jumătate de oră, toată asistenţa din Sala Palatului în picioare, cu un dicurs electrizant. Traian Băsescu pare mai viu ca oricînd, deşi mulţi l-au caracterizat ca un cadavru politic. Aşa o fi, dar dacă e mort, Traian Băsescu încă suge sînge cald!

Mihnea Petru-Pîrvu

(Text reprodus din „Evenimentul zilei“,

nr. din 26 octombrie 2015)

COMENTARII DE LA CITITORI