Traian Băsescu scrie o carte

in Alte știri

 

Motto: ,,Ştiu să-l scriu pe «m-am»“.

Aşa cică ar fi declarat Traian Băsescu, fost (de n-ar fi fost!) preşedinte al României, în perioada 2004-2014. Cei 10 ani ai mandatului său au părut a fi o eternitate, pentru un popor care nu prea a ştiut, sau nu a putut, să-şi aleagă conducătorii. Oameni avizaţi spun că, de fapt, de-a lungul alegerilor aşa-zis democratice, cu excepţia primului scrutin de după decembrie 1989, au ieşit învingători adversarii învinşi. Adică, în 1996, preşedinte trebuia să fie Ion Iliescu, în 2000, Corneliu Vadim Tudor, în 2004, Adrian Năstase, în 2009, Mircea Geoană, iar la ultimele alegeri, din 2014, Victor Ponta. Dar, la noi, alegerile numai democratice nu sînt, pentru că România a devenit, de mult, o colonie: alţii, adică străinii, sînt cei care au decis rezultatul votului. Spre exemplu, în 2004, Adrian Năstase cîştigase cursa prezidenţială, dar… a fost preferat, de către cei ce ne hotărăsc soarta din exteriorul ţării, Traian Băsescu, şi asta, în pofida faptului că Marinarul era destul de foarte penal (vezi Dosarul ,,Flota“). În 2009, voturile diasporei au influenţat decisiv rezultatul alegerilor (a avut grijă Teodor Baconschi să se voteze, la Paris, cu o viteză imposibilă…). În 2014, cvasi-necunoscutul politician Klaus Iohannis, învins detaşat, în primul tur, de Victor Ponta, nu doar că a refăcut terenul, dar, în turul II, l-a devanstat pe contracandidatul său tot cu ajutorul românilor din diaspora, pe care, vezi, Doamne, îi copleşiseră dragostea faţă de primarul penal al Sibiului. Adevărul, însă, era altul, şi el a fost cu atît mai dureros cu cît acest Klaus Iohannis nici măcar nu este român, ci sas. De aici, însă, simpatia manifestată făţiş de Angela Merkel, stăpîna celei mai bogate şi mai puternice ţări europene. Traian Băsescu se laudă că a avut profesori foarte buni la gramatică, dovadă – spunea el – fiind faptul că ştie să-l scrie pe ,,m-am“ (şi, desigur, pe m-ai, m-a etc.). Referindu-se la această mărturisire, doamna Ecaterina Andronescu, care a deţinut funcţia de ministru al Educaţiei, constata, la o emisiune TV, că e cam puţin lucru pentru un fost preşedinte care, acum, intenţionează să scrie o carte.
Noi nu mai spunem nimic, dar ce de mai poveşti credem că ar avea să ne relateze domn’ Traian… Spre exemplu, cum a vîndut el Flota, de n-a mai dat nimeni de urma ei. A dispărut, fraţilor, ca în Triunghiul Bermudelor! Sau cum l-a forţat pe Teodor Stolojan să nu mai participe la alegerile prezidenţiale şi să-i ia el locul, vărsînd şiroaie de lacrimi de crocodil, pentru a obţine un efect mai dramatic. Apoi, ne va spune cum a mai reformat el Statul de drept, cum şi-a pus oamenii de încredere la vîrfurile Justiţiei, ca să domnească tirania. Cum a mai tăiat el salariile şi pensiile, pentru ca românii… să trăiască bine. Cum a adus-o lîngă el pe preferata lui, Elena Udrea, mai întîi consilieră şi, apoi, în fruntea celui mai bănos minister. Cum s-a făcut el moşier, la Nana. Cum şi-a mai bătut joc de această Ţară şi de acest Popor, ca preşedinte-jucător. Cum ne-a reformat şi ne-a tot modernizat, pînă ce-n prăpastie ne-a băgat…
Nu mai am nimic de adăugat. M-ai învins, Traiane! M-ai nenorocit, dar m-ai convins că nu mai ai ce căuta în politică.
GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI