Trei paşi la stînga linişor… (6)

in Alte știri

 

– Pamflet –

În politică, nimic nu-i imposibil, nici ca parlamentarii să-şi schimbe culoarea politică mai des ca şosetele, nici ca naşul să-şi trădeze finul la urne. Lucrul acesta este valabil şi pentru Klaus Iohannis, care ar trebui să înţeleagă că abuzurile la care recurge vor stîrni, în mod sigur, repulsia cetăţenilor, pe care nu va putea s-o calmeze bizuindu-se pe ciosvîrta liberală ce a mai rămas din PNL. Klaus Iohannis ar trebui să reflecteze mai adînc asupra vremurilor atît de tulburi în care îşi exercită mandatul şi care reclamă, imperios, o puternică solidaritate a tuturor forţelor politice, nicidecum vrajbă naţională. Primul perdant într-o situaţie tensionată nu poate fi decît preşedintele ţării. Poate că în locul preocupării atît de nefericite de a promova scandalul şi discordia în rîndul societăţii ar fi indicat, domnule preşedinte, să consacraţi o parte din timpul dvs. propriei creaţii literare, întrucît, aşa cum spun criticii, aveţi vocaţie, dar mai ales o enormă putere de muncă. Aţi realizat în doar 5-6 luni două cărţi apreciate de mai toate librăriile, care le afişează la loc de cinste în vitrinele lor. Şi, cine ştie, poate ,,Pas cu pas”, ori ,,Primul pas” ar putea constitui tema unui demers literar fluviu. Bănuim că următoarele cărţi pe această temă ar putea să apară sub titluri la fel de incitante:

– La tot pasul – care să le explice românilor, pe îndelete, povestea „lucrului bine făcut”;

– Pas de front – operă consacrată asaltului asupra actualului Executiv;

– Pîş-pîş – scriere menită să imortalizeze lupta pentru crearea viitoarei majorităţi parlamentare;

– Păşiţi înainte, tovarăşi! (de drum) – un îndemn mobilizator pentru pedelişti, de a nu lăsa PNL-ul la greu, fiindcă nici liberalii n-or să-i lase pe dragii portocalii pe mîna DNA.

– În pas alergător pe mapamond – desigur, ne referim la o carte autobiografică;

– Pas-parol – creaţie dedicată Crinului veştejit;

– Un pas înainte, doi paşi înapoi – (poate chiar trei, sau patru şi… cît de curînd) – realizare menită să încheie, apoteotic, lungul şir al paşilor prezidenţiali pierduţi.

Nu este exclusă nici apariţia altor titluri. Bogata inspiraţie a autorului ne poate surprinde la tot pasul. Cu siguranţă, o asemenea vastă operă nu se poate realiza pe parcursul unui singur mandat, chiar dacă preşedintele Klaus Iohannis s-a dovedit mai prolific decît Mihail Sadoveanu. N-ar fi, însă, nici un bai. Poporul l-ar mai alege o dată, şi încă o dată, vorba lui M.R. Ungureanu. N-ar fi deloc un sacrificiu din partea noastră, a celor care l-am trimis, de vreo 4 ori, la Cotroceni, pe incultul Traian Băsescu, dar care n-a terminat, nici acum, lectura „Levantul”. Cu siguranţă că Iohannis nu s-ar supăra. Ar socoti gestul nostru un „lucru bine făcut”. Şi, la urma urmei, cine ştie dacă pasiunea pentru literatură (chiar şi politică) a lui Klaus Iohannis nu s-ar solda cu vreun Nobel, premiul acela care i-a ocolit pe Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, ba pînă şi pe Mircea Cărtărescu, reprezentantul cel mai autorizat al literaturii sexologice.

Sfîrşit

NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI