TRIBUNUL

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Pe culoare de stele de argint, rătăcit în Drumul Său către Dumnezeu, VADIM s-a oprit, o clipă, să privească pe Pămînt.

Iată ce-a văzut:

* Mii de semeni ai săi, printre lacrimi, flori şi lumînări, conducîndu-1 ca pe un frate spre Eternitate;

* „Păpuşi cu patru lăbuţe“ păzind cu ardoare fotoliile domniei-sale, sperînd că se va întoarce în curînd, cel care i-a ocrotit;

* Pe ultimul său drum, trupul său inert n-a fost acceptat în Parlament nici măcar pentru un ceas, pentru a-şi lua bun-rămas, de anonimi care s-au răzbunat că VADIM a dominat scena politică atîţia ani;

* În bluza sa albastră, preferată, fostul preşedinte a zîmbit fericit că VADIM a murit. Realizînd gafa făcută, s-a corectat, spunînd: „fie iertat”;

* Gigi Becali, ajutorul pe care l-ar fi dat familiei „prietenului“ său l-a condiţionat astfel: ca din banii săi să nu dea hrană la căţei. Pentru „păpuşile cu patru lăbuţe“, domnia-sa nu are cruce, deşi ştia că pentru VADIM animăluţele cu patru picioare erau balade;

* U.E. ne-a impus ca sîngele dac să fie amestecat cu sînge arab;

* La graniţă atîrnă raniţe (militare). În sufletul său bun, de Tribun, simţea prăpastia în care România cădea;

* Chirurgul, primarul Capitalei, avînd zile grele printre zăbrele, fiindcă şi-a „operat”, fără discernămînt, demnitatea, trăgînd-o în noroi cu toţi boii boilor;

* O tînără doamnă din PD-PNL, strigă în gura mare „Ponta să cadă!”, locul său urmînd a fi luat de cei care ne-au tăiat pensia;

* Domnul preşedinte afirmă mereu „Vreau Guvernul meu!”;

* Corupţia în floare joacă hora la munte şi la mare, plecînd de la „răcoare”. De mormanul de bani nu are statul habar;

* În pădurea defrişată, ciocîrlia a fost odată. A fost, dar nu va mai fi, e vînată în fiecare zi, cu aprobare parlamentară. Cîntul său divin îl vom auzi doar în naiul lui Zamfir.

VADIM, VADIM, VADIM!

Fără tine în ţară-i pustiu.

Calea, Adevărul şi Viaţa ţi-au fost scut în Grădina Maicii Domnului, unde o clipă ai poposit. Florile Pămîntului le-ai sfinţit prin harul tău consfinţit de Dumnezeu. Născut în credinţe străbune şi luminos în fiinţa ta, în inimă ţi-a curs sîngele Pămîntului. Cu blîndeţe, alinare, ai plecat spre soare, aprinzînd cu lacrimile tale un vid mare. Viaţa doar o clipă trăită, prin Psalmii Iubirii, ai înflorit trandafirii roşii, galbeni, albaştri, care sîngerează pentru Patria Română.

Dumnezeu să-ţi facă parte de Lumina pe care ai răspîndit-o pe Pămînt.

LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI