Trîmbiţele Ierihonului

in Poeme

E tot mai greu acum să fii lucid
În Ferma Animalelor tîmpite
N-au nici un Dumnezeu – au doar partid
N-au inimă – doar zaruri măsluite.

Eu îi observ de mult pe troglodiţi
Transpiră lepră, grohăie din greu
Femele şi masculi bine hrăniţi
Toţi proşti ca noaptea, însă cît tupeu!

Şi-au cumpărat un loc în Parlament
La Primărie, ori la Minister
Au uns pe cine trebuie, urgent
Şpaga deschide lacăte de fier.

Au 7 clase, dar şi-au procurat
Patalamale pentru politruci
Toţi sînt masoni, au şi un doctorat
Deşi în mintea lor sînt numai muci.

Nu-i vede nimeni treji şi luminaţi
Fiindcă petrec non-stop şi beau porceşte
Fac sex jegos, ca nişte posedaţi
N-au nici o frică. Patria lu’ Peşte.

Deschid televizorul şi vomit
Aceeaşi enervantă viermuială
Îmi ţine, mie, predici un scopit
Bolnav de nervi, cu capu-n pielea goală.

Apare şi o curvă răsuflată
Le ştie, ea, pe toate! Faceţi loc!
Ce zgripţuroaică! Ce căţea turbată!
Pleacă, muiere, pînă nu-ţi dau foc!

Iată şi-un cimpanzeu cu cap mongol
Şi şolduri planturoase, ca vădana
Un pederast parşiv i-a dat un rol
În piesa pusă-n scenă de Satana.

Îmi face, fizic, rău cînd îl privesc
Românii-s un neam nobil şi dau bine
Acest hermafrodit funambulesc
Chiar n-are nici o urmă de ruşine?

E tot mai dificil să fii cinstit
Cînd totu-n jur se fură în neştire
Iar un popor inert e mituit
Cu bani şi cu pomeni prin cimitire.

N-a mai rămas nimica de furat –
Zicea un premier, lingîndu-şi botul.
De bună seamă că s-a înşelat
Mai nou se fură, fără jenă, votul.

Din anul 2000 şi pînă-acum
Alegerile sînt falsificate
E totul la vedere, chiar în drum
Se schimbă urna, merge ca pe roate.

Cine să-i controleze pe bandiţi?
Ei sar la cap, centrează, arbitrează!
Inspectorii străini sînt toţi mînjiţi
Şi totul, scurt, se muşamalizează.

Ţara aceasta, Doamne, s-a predat
În mîna unor talibani de groază
Pierdută e pe veci, şi ce păcat
Nu se mai întrevede nici o rază!

Dau filmul vieţii înapoi, şi văd
Că faţă de Mafia actuală
Care-a adus în ţară doar prăpăd
Numai urgie, panică şi boală

Ei, comuniştii, au fost nişte sfinţi
Aveau bun-simţ, sau poate numai teamă
Nu ne-au trădat pe 30 de arginţi
Nu au făcut politică infamă.

Nu sînt absurd, eu ştiu că era greu
Însă măcar am construit o ţară
Am strîns cureaua, leul era leu,
Munceam la noi acasă, nu afară.

Iar şcoala era şcoală, nu bordel
Spitalele nu se-nchideau, nici vorbă
Eram stimaţi în lume, chiar model
Nici un spion nu ne sufla în ciorbă.

Eu îi blestem pe-acei neruşinaţi
Care vor îndrăzni să mai înjure
Un timp în care fost-am respectaţi,
Şi nimeni nu putea un ac să fure.

Azi, neamul nostru trist s-a risipit
Pribeag prin lume, leşinat de foame
Spălăm la fund Apusul decrepit
Ne mor copiii despărţiţi de mame.

E bine ce-aţi făcut? Pe voi vă-ntreb
Ce aţi vîndut o ţară ca la piaţă
Azi sîntem sclavi la lifte din Maghreb,
Din alte jungle, care ne fac greaţă.

E infernal, repet, să fii lucid
În vremurile astea de furtună
Îmi vine, Doamne, să mă sinucid
Dar n-am s-o fac. Trompetele răsună.

Sînt trîmbiţele de la Ierihon
Cetatea va cădea peste Mafie.
Cît timp am un stilou şi-un microfon
Mă bat pentru amara Românie.

Corneliu Vadim Tudor
12 iunie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI