TRÎNTORII LA INUNDAŢII

in Lecturi la lumina ceaiului

Apele, din nou, ne sînt duşmane
Noi nu ştim să ne gospodărim
La o ploaie scurtă, cu bulboane
Ţara se preface-n ţintirim.

Un pîrîu îngust, cît o păstaie
Face-n jur prăpăd, e vai şi-amar
Alte ţări se roagă pentru ploaie
Fac procesiuni, magie chiar.

Numai noi nu învăţăm nimica
Aşteptăm, mereu, să fim salvaţi
Fraţi sîntem cu lenea şi cu frica
Nu vom fi în veci civilizaţi.

Cîtă neputinţă criminală!
Ce inconştienţă de tîmpiţi!
Chiar cînd turcii ne-au pus capu-n poală
Noi mîncam seminţe, fericiţi.

N-avem nemţi şi noi – sau, cine ştie
Poate că-i avem, dar s-au turcit
În fanariota Românie
Ne conduce un tătar corcit.

Şi, de parcă moştenirea asta
Nu era de-ajuns, s-au dat în bărci
Exploatînd durerea şi năpasta
Nişte politicieni-libărci.

Au simţit că-i rost de sfîrîială
Să apară la televizor
O pomană mai electorală
Nici că se putea, ce puii lor!

Ia priviţi-i: ce cămăşi scrobite!
Ce pantofi cu scîrţ! Ce securişti!
Mor alături oameni, urlă vite
Dar ei joacă teatru, sînt hartişti!

Par îngînduraţi, chiar se încruntă
Dau şi sfaturi, foarte avizaţi,
Dar sînt îmbrăcaţi ca la o nuntă
„Vă dăm bani la toţi, dar ne votaţi?”

Dau cu bani în stînga şi în dreapta
Ce îi costă? Nu sînt banii lor!
Tari în clanţă, repetenţi cu fapta
Trag pe sfoară, iar, acest popor.

E-n direct? Atunci e foarte bine
Ce noroc că-i an electoral!
Nişte derbedei fără ruşine
Dau un ultim „tun” naţional.

Au plecat… S-au dus la sindrofie
Sala-i plină de entuziasm –
A rămas în urma lor urgie
Ţara parcă are neoplasm.

Nu credeam să întîlnesc în viaţă
Trîntori aşa răi, purtaţi de vînt…
Doamne, bate haita asta hoaţă
Fiindcă-s toţi o apă şi-un pămînt!
CORNELIU VADIM TUDOR
31 iulie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI