Tudor Arghezi

in Mîndri cã sîntem români

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, Bucureşti – d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea liricii româneşti sub influenţa baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vîrstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele „Cimitirul Buna Vestire“ şi „Ochii Maicii Domnului“), pamflete, precum şi literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestaţi din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuşi scriitorul, din Argesis – vechiul nume al Argeşului.
În 1943, sub genericul „Bilete de papagal“ (ziarul „Informaţia zilei“) publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliţie. La 30 septembrie, apare pamfletul „Baroane“, în care îl atacă pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucureşti şi în lagărul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai tîrziu. În perioada 1952-1967 poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tudor Arghezi este distins cu premii şi titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani. În 1967, poetul moare, fiind înmormîntat, alături de Paraschiva, soţia sa, în grădina casei din Str. Mărţişor, cu funeralii naţionale.

COMENTARII DE LA CITITORI