Tudor Vianu

in Lecturi la lumina ceaiului

Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897, Giurgiu – d. 21 mai 1964, Bucureşti) a fost un estetician, critic şi istoric literar, poet, eseist, filozof şi traducător român. În anul 1915 devine student la Facultatea de Filozofie şi Drept din Bucureşti. Obţine titlul de doctor în filozofie al Universităţii din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondenţă susţinută, punctată de întîlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Este fondatorul şcolii de stilistică a Facultăţii de Litere din Bucureşti şi iniţiator al catedrei de literatură universală, căreia i-a fost multă vreme şef. Tudor Vianu a fost profesor titular de estetică, director al Teatrului Naţional (1945). După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar şi se dedică redactării unor studii, micro-monografii despre Cervantes, Shakespeare, Camoens, Voltaire, Goethe, F.M. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul „Studii de literatură universală şi comparată“. Studiile de stilistică sînt reunite în alte două antologii „Probleme de stil şi artă literară“ şi) Problemele metaforei şi alte studii de stilistică“. În anii 1961 şi respective 1963 apar „Jurnalul“, un pseudo jurnal de fapt conţinînd texte cu caracter publicistic, şi „Idei trăite“, volume în care Tudor Vianu îşi creionează personalitatea de umanist şi filolog complet, de om al Renaşterii. În 1964 moare la Bucureşti pe data de 21 mai, din cauza unui infarct miocardic, exact în ziua cînd intra la tipar volumul „Arghezi, poet al omului“.

COMENTARII DE LA CITITORI