TURISMUL SEXUAL (10)

in Alte știri

 

 

Turismul sexual în lumea în curs de dezvoltare (6)

 

Unii turişti depersonifică localnicii într-un mod diferit şi au relaţii sexuale cu aceştia, într-un efort conştient de a se apropia cît mai mult posibil de cultura-gazdă. Acesta este, de multe ori, cazul cu tinerii vizitatori albi din Caraibe sau din Africa Subsahariană, care privesc cultura neagră ca fiind una ,,la modă“, dar care îi consideră pe oamenii de culoare din propriile ţări – ursuzi şi distanţi; aici, însă, sărăcia locală, combinată cu exigenţele dezvoltării turistice, le dă siguranţa faptului că sînt înconjuraţi de oameni de culoare zîmbitori, primitori şi disponibili sexual. Fotografa Mirella Ricciardi, scriind pentru ,,Telegraph Magazine“ (21 octombrie 2000) despre relaţia ei cu un pescar negru din Africa, afirma că ,,fiind una cu el, eram una cu Africa“. Iar această tendinţă de cufundare culturală prin sex nu se limitează la turiştii din lumea dezvoltată. Un tînăr sudanez a comentat astfel despre experienţele lui în Marea Britanie: ,,Un lucru pe care l-am observat este acela că nu poţi niciodată să înţelegi oamenii destul de bine… pînă nu ajungi în pat cu o femeie“.

Dar, pentru unii, această concentrare asupra sexului, care ar fi de natură să confere sau care ar denota autenticitatea, adevărul despre un popor, derivă dintr-o obsesie faţă de sex. O astfel de atitudine, dacă nu este deosebit de occidentală, cel puţin ea nu e împărtăşită de toată lumea. Alaistair, un australian în vîrstă de 50 de ani, a făcut următoarele observaţii în cadrul unui interviu despre turismul sexual din Thailanda: ,,Pînă la urmă, nu eşti acolo ca o persoană. Eşti doar o altă umbră în vieţile lor, o umbră care aruncă banii. Este ca şi cum nu ajungi la ei deloc. Ceea ce fac ei, o fac doar cu corpurile lor; cu siguranţă nu cu inima, nu cu mintea şi nici cu spiritul lor. Aceasta înseamnă că eşti implicat cu doar o mică parte din fiinţa lor. Cred că există, în ei, ceva care este inviolabil şi, de aceea, nu îi deranjează să aibă relaţii sexuale. Acestea nu pot să le compromită esenţa. Au un fel de puritate, care cred că ne înnebuneşte şi mai mult pe noi, occidentalii, pentru că nu sîntem în stare să o înţelegem. Cred că, pentru noi, sexul a devenit esenţa vieţii. Aceasta este o eroare vestică, şi noi o proiectăm asupra tuturor celorlalţi din lume: dacă este sex, trebuie să fie autentic. Dar lucrul acesta nu este neapărat valabil şi pentru sexul în Thailanda. Proiecţie – acesta este secretul. Vedem ce vrem să vedem, dar nu ajungem deloc aproape de realitatea femeilor thailandeze, ceea ce este atît un fapt stimulant, cît şi, în final, unul frustrant.

Mulţi turişti, însă, merg în locuri precum Thailanda şi Republica Dominicană, în căutarea dragostei. Bordelul ar putea să pară un loc nepotrivit pentru asta, dar prostituata cu suflet mare este o imagine ce persistă de multă vreme în cultura occidentală – din Parisul lui Henry Miller pînă în America de Sud a lui Graham Greene. Deziluzionaţi de relaţiile de acasă, e posibil ca aceşti turişti să simtă că ar avea mai mult de oferit unei femei dintr-o cultură mai puţin bogată. Din acest motiv, probabil că ei proiectează asupra femeilor pe care le întîlnesc anumite fantezii, conturate pe baze rasiale, şi, totodată, aduc cu ei propriile norme culturale, de respect faţă de individ. Mulţi vor nega faptul că, de fapt, ceea ce fac înseamnă cultivarea prostituţiei – ei le dau cadouri prietenelor lor şi nu plătesc pentru sex cu o necunoscută -, iar fetele le ţin isonul, menţinînd sentimentul de reciprocitate al turistului. La rîndul lor, multe dintre aceste femei păstrează fotografii ale foştilor clienţi, cu nume şi informaţii esenţiale, pentru a le oferi acestora satisfacţia că se numără printre cei ce vor reveni, tot în calitate de clienţi.

(va urma)

PATRICK BLACKDEN

COMENTARII DE LA CITITORI