TURISMUL SEXUAL (11)

in Alte știri

Turismul sexual în lumea în curs de dezvoltare (7)

Unii consideră acest tip de legături ca fiind o proiecţie a fanteziei unei relaţii, o fantezie în care şi turiştii, şi lucrătoarele din industria sexului îşi joacă propriile roluri, ceea ce, la urma urmei, nu este altceva decît un schimb specific celui mai pur stil de mercenariat. Barurile go-go, teatre destinate tocmai pentru interpretarea acestor roluri, sînt un soi de simulacru, ele fiind, în mare măsură, asemănătoare Disneyland-ului – cópii pentru care nu există nici un original. Iată doar un exemplu al uneia dintre modalităţile în care enclavele turistice tind să împlinească fanteziile turiştilor, fără a-l descrie ca pe o cultură „autentică”, indigenă; nu este nimic surprinzător pînă acum, pentru că toate broşurile şi materialele de marketing referitoare la aceste destinaţii sînt create în Vest, mai degrabă decît în comunităţile-gazdă. Ghidurile de călătorie şi broşurile turistice se referă mai puţin la culturile descrise decît la culturile care le produc. Cînd se face turism modern, de cele mai multe ori, ceea ce se are în vedere este ideea occidentală despre o ţară şi cultura ei.

Şi totuşi, unii bărbaţi din Occident pretind că au făcut cupluri de mare succes în aceste medii. Viaţa activă a unei fete de bar este scurtă – puţine mai găsesc de lucru în industria sexului după ce au trecut de 30 de ani – şi nu toate fetele pot deveni o ,,madamă”, aceasta reprezentînd una dintre puţinele căi pe care pot avansa într-o astfel de industrie; unii farang (străini) din Thailanda susţin că au cunoscut foste fete de bar, trecute de 30 de ani, care s-au dovedit a fi partenere ideale.

Fanteziile vestice privind ceea ce reprezintă autenticitatea sînt proiectate asupra indigenilor, care, de multe ori, sînt obligaţi de economia turismului să se comporte conform acestor roluri. Turiştii care caută droguri şi sex duc chiar mai departe această depersonalizare, considerînd interesantă o ţară sau o cultură doar din perspectiva narcoticelor disponbile, şi privindu-i pe localnici doar ca pe nişte obiecte sexuale, sau ca pe comercianţii acestora. Incidentele de drogare şi de furt se numără printre mijloacele cele mai obişnuite prin care sînt jefuiţi cei ce călătoresc în aceste locuri, iar turiştii sexului sînt departe de a fi singurele victime.

Unii turişti, care se tem de acest tip de capcană economică, precum şi de aceea prin care sînt convinşi să investească în proprietăţi care, apoi, le sînt luate, încearcă să aplice condiţii stricte în orice relaţie pe termen lung. Următorul pasaj provine dintr-o scrisoare adresată de un american viitoarei lui soţii thailandeze: ,,O să faci ceea ce îţi spun eu şi o să-mi fii supusă. Nu vreau să am grijă de toată familia ta. Dacă îmi accepţi condiţiile, vei avea o casă frumoasă, o maşină şi o viaţă bună. Trimite-mi cîteva fotografii de-ale tale, unele sexy, precum şi cîteva poze sexy cu sora ta”.

Sînt unii turişti ai sexului care se căsătoresc cu femei thailandeze. Ele sînt, apoi, duse în Europa, Canada sau în SUA, şi puse să lucreze ca prostituate, pe străzi. În situaţia în care ceea ce i-a părut turistului o relaţie ideală, de iubire, se deteriorează – în urma cererilor repetate de bani, însoţite de mesajul că se aşteaptă de la el să sprijine un număr mare de oameni -, atunci stereotipul orientalei senzuale este înlocuit de un altul, cel al tîrfei care trage bărbaţii pe sfoară. Turistul – care a venit, probabil, din Europa sau din SUA, pentru a profita de disponibilitatea sexuală a femeilor sărace – se vede pe sine ca victimă; el este cel care a fost înşelat. Ne vom întoarce asupra problematicii mai largi a turismului sexual – etica acestuia, în contextul larg al turismului şi dezvoltării globale – mai tîrziu, în acest capitol, dar, înainte de aceasta, ne vom apleca asupra unor zone distincte ale turismului sexului.

(va urma)

PATRICK BLACKDEN

COMENTARII DE LA CITITORI