TURISMUL SEXUAL (15)

in Lecturi la lumina ceaiului

O noapte în Bangkok (4)

Comentatorii au arătat că o perioadă de ,,odihnă şi relaxare” sexualizată venea în sprijinul armatei americane care, în acest fel, putea să trimită bărbaţi tineri în călătorii lungi pe mare, pentru şederi pe termen îndelungat peste mări. De asemenea, au spus ei, probabil că ideea sexualităţii supuse a femeilor asiatice avea să îi ajute pe soldaţi să îşi menţină sentimentul că sînt îndeajuns de bărbaţi pentru a lupta.

Aranjamentele pentru ,,odihnă şi relaxare” din Thailanda, precum şi organizarea alor facilităţi similare pentru bazele militare americane în ţări ca Filipinele şi Coreea de Sud au oferit o bază propice dezvoltării turismului sexual contemporan: mai întîi, prin menţinerea şi întărirea relaţiilor indigene de acest tip; în al doilea rînd, prin creşterea valorii de piaţă a accesului sexual la femei, ca urmare a transformării localnicelor în bunuri de larg consum, pentru plăcerea străinilor; în al treilea rînd, prin crearea unor structuri şi dependenţe de natură economică, obiective ce pot fi realizate, după armată, prin turism.

După războiul din Vietnam, de îndată ce soldaţii americani s-au retras din zonă, dezvoltarea turistică timpurie a căutat să profite de facilităţile de distracţie şi cazare care fuseseră înfiinţate de armată. În unele ţări, acest lucru s-a înfăptuit cu intenţia expresă a guvernului. Guvernele autoritare din Coreea de Sud, din anii ’70 pînă la sfîrşitul anilor ’80, nu doar au încurajat, ci au şi instituţionalizat turismul kisaeng (în traducere: prostituată). Femeile – viitoare prostituate erau obligate să participe la cursuri ţinute de profesori universitari, în care li se vorbea de rolul crucial al turismului pentru economia Coreii de Sud, după care li se acordau licenţele pentru prostituţie.

În cadrul „programelor de orientare” guvernamentale pentru kisaeng, acestora li se spunea: „Relaţiile voastre carnale cu turiştii străini nu vă transformă în nişte prostituate, ci exprimă patriotismul vostru eroic”. Ministrul Educaţiei din Coreea de Sud, în timpul anilor ‘70, a mers mai departe: „Sinceritatea fetelor care au contribuit cu vaginele lor la dezvoltarea economică a ţării-mamă este, într-adevăr, demnă de laudă”.

Dar promovarea turismului sexual în Thailanda, după războiul din Vietnam, a fost favorizată nu doar de guvernul ţării; în acei ani, Indochina era deosebit de instabilă politic şi era în interesul SUA să ridice economia Thailandei, pentru că ţara era nu doar prietenoasă faţă de eforturile anticomuniste ale Statelor Unite, ci era deschisă şi dorinţei, mai generale, de dezvoltare a regiunii, în stil american. Dar, fără personalul militar american care să folosească structurile înfiinţate în timpul perioadelor de „odihnă şi relaxare” din război (şi care generaseră o creştere masivă a economiei thailandeze), ţara era în pericol.

În 1971, Robert McNamara, şeful Băncii Mondiale, a vizitat Bangkok-ul şi a iniţiat o serie de întîlniri în care turismul a fost identificat ca o componentă-cheie a economiei thailandeze – şi nu orice tip de turism. Din cauza costului călătoriilor cu avionul din acea perioadă, era puţin posibil pentru familii întregi să călătorească în Thailanda; şi dacă era ţintit turistul singur, cu venituri de care se putea dispensa, atunci structurile de „odihnă şi relaxare”, care existau deja, puteau cntinua să genereze bogăţie. Datorită faptului că McNamara fusese, în 1967, secretarul pentru Apărare al Statelor Unite, care superviza contractele de „odihnă şi relaxare”, nu este prea greu de înţeles faptul că Banca Mondială şi guvernul thailandez s-au pus de acord asupra unei politici extrem de cinice, prin care turismul sexual să se dezvolte ca un sector-cheie al industriei thailandeze.

În 1980, Booncha Rajanasthian, vicepremierul thailandez, a cerut tuturor guvernelor provinciale să ia în considerare… ,,forma de distracţie potrivită, pe care ştiu că unii dintre voi le consideră dezgustătoare şi ruşinoase, dar noi trebuie să ne gîndim la locurile de muncă pe care le va genera”. Unii critici au susţinut că au fost exacerbate în mod deliberat condiţiile sărăciei rurale – prin slăbirea modelelor regionale de proprietate teritorială, tăierea pădurilor, manipularea politicilor apei de consum şi de irigaţie, prin împrumutarea de bani, la nivelul subzistenţei, fermierilor, spre a-i încuraja să realizeze culturi nepotrivite solului din nord-estul regiunii – pentru a asigura o sursă imediată de femei tinere din nordul rural (care cuprinde peste 80% din populaţie) în scopul alimentării industriei sexului.

(va urma)

PATRICK BLACKDEN

COMENTARII DE LA CITITORI