TURISMUL SEXUAL (25)

in Lecturi la lumina ceaiului

Locul de joacã (4)
Legislaţia nu este, în mod clar, destinatã protejãrii acestor copii, ci mai degrabã, ea este conceputã pentru a trimite un mesaj moral electoratului propriu din respectivele ţãri, dar şi lumii, în ansamblu.
Zelul cu care turismul sexual pentru copii este blamat are, iarãşi, puţin de-a face cu simpatia realã faţã de copiii implicaţi; este, mai degrabã, un indiciu al vinovãţiei resimţite de multe dintre naţiunile occidentale, pentru faptul de a fi creat şi menţinut o stare de fapt în care un asemenea tip de exploatare umanã se poate petrece. Turismul sexual pentru copii este, pur şi simplu, un detaliu într-o imagine mult mai amplã, de exploatare a copiilor din lumea în curs de dezvoltare: din momentul în care un copil este vãzut ca o sursã de venit, nu dureazã mult pînã cînd sînt explorate toate cãile. Din pãcate, nu sînt luate în considerare pîrghiile de putere aflate în joc şi complicitatea occidentalã în menţinerea structurilor de inegalitate crasã. Aceste elemente sînt trecute cu vederea de mass-media şi de guvernele occidentale, în favoarea unei focalizãri asupra pedofililor monstruoşi şi a copiilor vînduţi ca sclavi sexuali.
Acelaşi fenomen se petrece în turismul sexual general. Exploatarea economicã, aflatã la temelia turismului sexual, este o distilare, mai mult decît o pervertire, a atitudinilor occidentale predominante faţã de lumea în curs de dezvoltare, prin care se urmãreşte crearea de zone de comerţ liber de exploatare, insistîndu-se, însã, ca guvernele sã menţinã o forţã de muncã ieftinã, nesindicalizatã, pentru a hrãni profitul occidental. Este aproape ca şi cînd programele de adaptare structuralã şi politicile de dezvoltare pentru naţiunile sãrace, avute în vedere de instituţiile financiare, ar fi special destinate pentru a încuraja turismul sexual – aşa cum, într-adevãr, pare sã se fi întîmplat în cazul Thailandei. Inegalitãţile globale sînt exacerbate, pînã cînd toţi locuitorii din anumite ţãri sãrace nu mai au altceva de vîndut decît propriile trupuri.
Pînã la urmã, orice ţarã în care este popular turismul sexual sprijinã aceastã percepţie a situaţiei: Cuba, distrusã economic de embargourile comerciale ale Statelor Unite şi de colapsul blocului sovietic; Republica Dominicanã – unde devalorizarea monedei sale a fost hotãrîtã de Fondul Monetar Internaţional, pentru a încuraja producţia de export în zonele de comerţ liber, însoţitã de o creştere a prostituţiei; Jamaica, unde nivelul tradiţional ridicat al şomajului a fost exacerbat de programele de adaptare structuralã, iniţiate în 1977 de cãtre Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondialã. Turismul este promovat ca o soluţie pentru problemele din Jamaica, dar a condus, de fapt, la o creştere a enclavelor privilegiate, din care majoritatea localnicilor este exclusã, la extinderea traficului de droguri şi a prostituţiei, la o creştere a preţurilor şi la degradarea mediului. Pentru mulţi dintre locuitorii din Jamaica, turismul este noul zahãr. Dar turismul sexual este tratat ca şi cum ar exista într-un vid – turistul pervers este adus în prim-plan în mass-media, fãrã a fi explorate problemele mai largi care îi permit acestuia sã îşi îndeplineascã dorinţele. El a devenit un soi de paratrãsnet pentru vinovãţia liberalismului, privind exploatarea lumii în curs de dezvoltare de cãtre Occident; turistul sexual este, pentru majoritatea occidentalilor, un monstruos ,,altul”: el nu face parte dintre noi, şi ne distrage atenţia de la propria noastrã complicitate din poziţia de consumatori.
Într-un anumit sens, turismul sexual nu poate fi despãrţit de turism în general. Turismul este o cale de evadare, permisã social, în lumea fanteziei; sexul este o altã cale, şi nu este un lucru neobişnuit ca cele douã sã fuzioneze de multe ori. Sînt, oare, tinerii europeni care cãlãtoresc la Club 18-30, în Spania, turişti sexuali? Într-un fel, da. Fiind departe de casã şi într-un climat erotic, încurajeazã permisivitatea sexualã – chiar şi limbajul folosit pentru descrierea temperaturii are conotaţii sexuale, fie cã este vorba de caliente, sau rece. O iubire de vacanţã, sau cel puţin speranţa acesteia, este o puternicã forţã motivantã pentru turism; şi, uneori, o iubire de vacanţã poate sã devinã, în final, un mod de exploatare, la fel ca şi plãtitul pentru sex.

(va urma)
PATRICK BLACKDEN

COMENTARII DE LA CITITORI