TURISMUL SEXUAL (4)

in Alte știri

 

 

„Singurul mod în care te-aş putea

avea ar fi să te droghez“ (2)

Joji Obara a continuat să trăiască pe picior mare, chiar dacă locuinţa din Den’en Chofu începuse să se deterioreze, şi 3 maşini sport luxoase, pe care nu le folosea, ruginiseră în garaj. A devenit o făptură a nopţii, dînd tîrcoale prin Roppongi, în Ferrari-ul său, sau în Rolls-Royce-ul Silver Cloud, de culoare roşie; dosarele Poliţiei arată că aproape toate convorbirile lui telefonice erau făcute între lăsarea serii şi zorii zilei.

Înainte de arestarea din 2000, Obara mai avusese probleme cu Poliţia, în 1998, cînd fusese arestat într-o toaletă pentru femei, în oraşul Shirahama, de pe malul mării. El a fost surprins cînd se tîra pe jos si încerca să filmeze o femeie în timp ce ea urina; pentru această infracţiune, a fost pus sub acuzare şi a fost amendat cu echivalentul a 75 de dolari.

Ca mulţi bărbaţi din generaţia lui, Obara avea o veneraţie dusă pînă la obsesie pentru anumite calităţi vestice. Îşi făcuse operaţie la ochi, pentru a le da un aspect occidental, şi, avînd doar 1,70 metri, purta pantofi cu talpă groasă şi lua hormoni de creştere, convins că asta îl va ajuta să devină mai înalt. Temîndu-se, probabil, de eşecul acestor eforturi, Obara evita aparatul de fotografiat. Personalului din compania sa imobiliară îi era interzis să îi facă fotografii, iar jurnaliştii au trebuit să se bazeze pe o singură fotografie neclară, făcută în anii ’70.

Unii dintre semenii lui, cînd au fost confruntaţi cu dovezile care îl incriminau pe Obara ca violator în serie, au avut o reacţie ciudată. Naoko Tomono, un jurnalist care a scris mult despre cazul Obara pentru presa japoneză, explică: „Ei îl respectă ca pe un bărbat cu bani, care se ducea în baruri scumpe şi agăţa fete din Occident“. Alţi comentatori arată că aparenta lui obsesie pentru femeile albe este tipică pentru bărbaţii japonezi din generaţia lui. Violatorul în serie a fost onorat în moduri ciudate, bărbaţii începînd să se recomande damelor de companie din Roppongi ca „Joji Obara“. Unei dame de companie de la ,,Casablanca“ i s-a spus de către un client: „Ştiu că o fată ca tine nu s-ar culca niciodată cu mine. Singurul mod în care te-aş putea avea, ar fi să te droghez“.

Presa britanică, evident, a bătut multă monedă pe această idee, a unei fixaţii orientale diabolice faţă de femeile albe, blonde; unii ziarişti au făcut legătura în acest sens, cu obsesia faţă de femeile din Vest, arătată de canibalul japonez Issei Sagawa, cel care a ucis şi a mîncat părţi din corpul unei studente olandeze, la Paris, în 1981. Sagawa a încercat să îşi explice acţiunile, scriind: „Sînt un bărbat foarte scund, urît şi galben, ca o maimuţă. Am admirat fetele albe înalte, frumoase, şi am vrut să le gust. Am dorit cu intensitate să le mănînc carnea“.

Dar, victimele violurilor lui Obara erau, în marea lor majoritate, japoneze; unele dintre aceste femei, care şi-au dat seama că fuseseră violate, se pare că au fost plătite de el să nu vorbească. Dacă acest violator în serie opera de 20 de ani, cu siguranţă că vestea s-a răspîndit la nivel local, iar femeile din Vest se poate să fi fost atractive pentru Obara din cu totul alt motiv: erau mai puţine şanse ca ele să fi fost avertizate în privinţa lui, astfel că ele nu ar fi recunoscut semnele pericolului atît de repede cum ar fi putut să o facă femeile japoneze. Se poate, de asemenea, ca el să fi crezut că acestea erau mai puţin dispuse să meargă la Poliţie; dacă Lucie Blackman nu ar fi murit şi, date fiind dovezile, intenţia lui nu a fost, neapărat, aceea de a o ucide, probabil că Obara ar droga şi ar viola, şi acum, femeile din barurile cu dame de companie din Roppongi.

Faptul că a fost nevoie de dispariţia unei englezoaice blonde, fotogenice şi îndrăgite de mass-media pentru a-l demasca pe Obara a fost considerat de unii un exemplu tipic pentru efectul deformant şi părtinitor al presei vestice.

(va urma)

PATRICK BLACKDEN

COMENTARII DE LA CITITORI