TURISMUL SEXUAL (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

„Singurul mod în care te-aş putea

avea ar fi să te droghez“ (3)

Cele mai multe opinii despre dispariţia unor dame de companie venite din Occident nu sînt atît de extremiste ca aceea pe care o prezentăm în continuare. E vorba de un comentariu apărut pe un site înfiinţat pentru găsirea lui Tiffanny Fordham: ,,Sînt o femeie japoneză şi sînt sătulă să tot aud numele lui Lucie Blackman; ea este o femeie albă în Japonia, şi femeile albe vin în Japonia cu gîndul să ne ia bărbaţii de lîngă noi. Sper ca Lucie Blackman să ajungă în IAD, ca şi voi, toate albele murdare din ţara mea. De fapt, voi, toţi străinii albi, sînteţi nişte mizerii, vă urăsc! Sînt fericită că Lucie e moartă!! Să vă ia dracu’!“.

Nu a trecut neobservat faptul că morţile şi dispariţiile altor dame de companie din Japonia – şi au fost multe – nu beneficiază de acelaşi nivel de atenţie mediatică sau de investigaţii poliţieneşti.

Şi nici în Occident nu se întîmplă acest lucru. Imaginaţi-vă o femeie din Japonia, Thailanda, sau din Coreea, lucrînd ilegal în industria sexului, la Londra, de exemplu, şi care ar fi dată dispărută. Cazul ar fi menţionat, cel mai probabil, doar o singură dată, în ziarele locale, ca să nu mai vorbim de cele naţionale. Nu este o situaţie ipotetică: o vizită în Soho, Chinatown, dezvăluie feţele multor femei dispărute, care ne privesc din afişele lipite pe vitrinele restaurantelor japoneze şi chinezeşti.

Dar acest lucru nu poate fi o consolare pentru familia Blackman, care a ajuns, din nou, să figureze în programele de Ştiri, în ianuarie 2003, într-un soi de deznodămînt bizar la saga Obara. Un bărbat de 59 de ani, din Londra, a fost acuzat că ar fi încercat să înşele familia Blackman în timpul investigaţiilor, oferind ceea ce el pretindea a fi informaţii vitale în privinţa locului în care se afla Lucie, în schimbul unor sume mari de bani. Bărbatul a fost, de asemenea, acuzat şi de o altă înşelătorie, legată, de această dată, de familia Chelmsford, al cărei fiu era dat dispărut; Poliţia a anunţat că tehnicile care se presupune că au fost folosite în ambele cazuri – erau identice. Pentru unii, durerea unei familii nu este decît o nouă oportunitate de afaceri.

Turismul sexual în lumea

în curs de dezvoltare (1)

Călătorii şi sex. Legătura intimă dintre cele două este asigurată: fie din vocabularul nostru sexual – care cuprinde atingeri febrile şi priviri fugare, explorare, intrare, sosire şi mersul pînă la capăt – fie din tehnologia care permite călătoria fizică în sine. Comentariul lui Freud privitor la „legătura vicioasă… între călătoria cu trenul şi sexualitate” ne aminteşte de încărcătura erotică a călătoriei, pentru că ea oferă locuri pentru întîlniri erotice – „sexul fără fermoar”, al Ericăi Jong, într-un tren care merge cu viteză – şi le facilitează. Aşa cum automobilul, în special în anii ’50, în SUA, a permis unor generaţii întregi de adolescenţi să aibă acces la intimitatea pe care părinţii lor o cunoscuseră rareori, călătoriile moderne, cu avionul, oferă potenţialul unui nou teritoriu al experimentelor sexuale.

Asocierea a existat întodeauna. Există şi motive biologice pentru aceasta – slăbiciunea generală care rezultă dintr-o comunitate izolată i-a determinat pe oameni, de multă vreme, să călătorească pentru a-şi căuta perechea -, dar, în mod tradiţional, motivele culturale au părut mai importante. Memorialiştii medievali arată că libertatea sexuală este încurajată de călătorii: în ,,Canterbury Tales”, cartea lui Geoffrey Chaucer, este descrisă Tîrgoveaţa din Bath, personajul cel mai experimentat din grupul de pelerini, ea avînd şi cele mai multe cunoştinţe de sexualitate.

(va urma)

PATRICK BLACKDEN

COMENTARII DE LA CITITORI