TURISMUL SEXUAL (7)

in Alte știri

 

 

Turismul sexual în lumea în curs de dezvoltare (3)

Asocierea dintre ţările străine şi un grad de libertate sexuală care nu este disponibil acasă provine încă din relatările grecilor antici şi ale latinilor despre sălbaticii sexualizaţi, relatări care, chiar şi atunci, conţineau idei despre un comportament „necivilizat”, proiectat asupra unui popor „barbar”. Mai tîrziu, dualitatea iluministă dintre natură şi cultură a asigurat o cerere puternică, în Europa, pentru jurnalele de călătorie care descriau libertatea sexuală şocantă – şi totuşi incitantă – a populaţiilor orientale, sau „primitive”.

Cartea despre călătoria tahitiană a lui Bougainville, ,,Voyage”, din 1771, a fost una dintre cele mai populare lucrări ale vremii, în parte, pentru că descria explicit dorinţa femeii ,,băştinaşe” pentru bărbatul european, o idee care a fost atît de bine primită, încît a rezistat mult timp după ce respectiva carte a fost uitată. Cum, pentru cei fermecaţi de idee, călătoria în Tahiti, în acea perioadă, ieşea din discuţie, ei au trebuit să se mulţumească doar cu tablourile bazate pe descrierile lui Bougainville, oferite în bordelurile din Paris şi din Londra.

Această sexualizare a unui „celălalt tărîm” exotic, primitiv, a condus, în timp, la imaginea haremului, asociată cu Orientul, în general, şi cu Thailanda, în special, cu povestiri despre cele 104 soţii ale adoratului rege Rama al IV-lea, toate acestea formînd fundamentul interesului ulterior al Vestului pentru această ţară, privită ca o destinaţie pentru turismul sexului.

Pe măsură ce, în Europa, civilizaţiile au progresat, acelaşi lucru s-a întîmplat şi în privinţa constrîngerilor asupra libertăţii sexuale, care au devenit mai puternice; afirmaţia lui Freud, potrivit căreia civilizaţia îşi plăteşte preţul prin reprimarea şi sublimarea dorinţei sexuale, a fost larg sprijinită de moravurile sexuale ale Secolului al XlX-lea pe continentul european, în general, şi în Anglia victoriană, în special. Dacă între constrîngerile sexuale şi civilizaţie s-a pus semnul egalităţii, abandonul sexual a fost considerat egal cu primitivismul sau sălbăticia; vitalitatea sexuală nu a fost delimitată rasial. „Femeia primitivă … a fost întodeauna o prostituată“, scria Cesare Lombroso în 1896, urmînd un tipar bine înrădăcinat, care face legătura dintre prostituate (şi libertatea sexuală) şi primitivi; cu 50 de ani mai înainte, afirmaţia lui Alphonse Esquiros, conform căruia „negresa este, în mod natural, o prostituată”, a fost considerată ca exprimînd un fapt real, ce nu putea fi pus la îndoială.

În mod natural, ideea abandonului sexual – atracţia primitivului – a fost tentantă pentru mulţi, în special pentru cei care au simţit dezgustul crescînd pentru efectele industrializării. Unii europeni s-au lăsat furaţi de această atracţie, prin celebrarea sălbăticiei naturii, în special a coastei mediteraneene neîmblînzite; alţii au visat la o insulă paradisiacă îndepărtată din Mările Sudului, unde fecioare cu pielea închisă la culoare ar putea să le satisfacă orice capriciu. Povestea lui Gauguin, pictorul francez care a părăsit lumea lui europeană îmbîcsită pentru a trăi fericit în Mările Sudului, aruncă o umbră asupra turismului modern, deşi colibele de plajă „primitive” oferă acum, de multe ori, aer condiţionat şi instalaţii sanitare moderne. Realitatea retragerii lui Gauguin este mai puţin îndrăgită decît legenda, pictorul francez, bolnav de sifilis, trebuind, în realitate, să plătească tot mai mulţi bani fetelor pentru a-i ignora plăgile supurante.

Metaforele rezistă şi în prezent. Multe destinaţii turistice, ca şi femeile care locuiesc acolo, sînt asociate cu natura, receptivitatea şi atracţia sexuală. Ţări întregi sînt transformate într-o emblemă a lascivităţii, printre acestea figurînd Thailanda şi Filipinele, ele fiind concepute ca avînd un rol feminin în relaţie cu naţiunile vestice: peisajul lor şi oamenii se află acolo pentru a fi exploraţi şi penetraţi, la propriu, de către turişti şi, la figurat, de economiile occidentale. În aceste locuri, alături de peisaj, şi femeile sînt primitive, exotice, misterioase, aşteptînd pasiv sosirea vizitatorului străin.

(va urma)

PATRICK BLACKDEN

COMENTARII DE LA CITITORI