Turismul sexual în lumea în curs de dezvoltare (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Pentru majoritatea criticilor, acesta este un exemplu clar al sentimentului masculin de nepotrivire – unii bărbaţi moderni pur şi simplu nu se pot obişnui cu femeia vestică modernă şi emancipată. Alţii ar putea să contrazică acest lucru: de ce ar face-o? Iată opinia naratorului din cartea ,,Platform“, a lui Michel Houllebecq, o rară voce literară care sprijină turismul sexului: ,,Oferirea corpului tău ca obiect de plăcere, oferirea de plăcere fără egoism: asta este ceea ce occidentalii nu ştiu să mai facă. Ei şi-au pierdut complet sentimentul de a dărui şi, oricît ar încerca, nu mai simt sexul ca fiind ceva natural. Sînt nu doar ruşinaţi de corpurile lor, care nu se ridică la standardele pornografiei, dar, din motive neştiute, nici nu se mai simt, cu adevărat, atraşi de corpul altcuiva. Este imposibil să faci dragoste fără un relativ abandon, fără a accepta, cel puţin temporar, statutul de dependenţă, de slăbiciune. Adulaţia sentimentală şi obsesia sexuală au aceleaşi rădăcini: ambele pornesc de la un anumit grad de lipsă de egoism; nu este un domeniu în care poţi găsi împlinirea, fără a te pierde pe tine însuţi. Noi am devenit reci, raţionali, conştienţi, într-un mod acut, de existenţa noastră individuală şi de drepturile noastre; mai mult decît orice altceva, vrem să evităm înstrăinarea şi dependenţa; în plus, sîntem obsedaţi de sănătate şi de igienă – or, acestea nu sînt deloc condiţiile ideale în care să poţi face dragoste. După cum stau lucrurile, comercializarea sexualităţii în zona Orientului a devenit inevitabilă“.

Mulţi dintre criticii turismului sexual arată că prostitiuatele devin un bun de larg consum, acestea fiind tratate doar ca obiecte – un argument pe care comportamentul anumitor turişti ai sexului îl sprijină. Marinarii americani, de exemplu, se referă la prostituatele din Filipine ca LBFM – Little Brown Fucking Machines (mici maşini negre pentru sex). La fel de relevantă este şi opinia, deloc singulară, a unui turist german, care afirmă: ,,Cel mai plăcut timp mi l-am petrecut cu o gaşcă de prostituate surde şi mute, care erau chiar drăguţe, pentru că nu te călcau niciodată pe nervi cu vorbărie prostească“.

Unele sectoare ale industriei turistice europene care oferă călătorii în Thailanda au ajutat la încurajarea acestei opinii. Compania germană de zboruri charter Lauda Airlines şi-a promovat serviciile şi destinaţiile cu o carte poştală comică, reprezentînd o femeie tînără, cu bustul gol şi cu o inscripţie în formă de inimă: ,,Din Thailanda, cu dragoste“. Pe verso, cititorului i se spunea: ,,Trebuie să închei contractul acum. Tîrfele din Bagkok Baby Club ne aşteaptă“. Cartea poştală era semnată ,,Werner, Gunther, Fritzl, Moisel şi Joe“.

Modul în care sînt prezentate prostituatele în anumite părţi ale lumii în curs de dezvoltare contribuie la eliminarea individualităţii lor şi la depersonalizarea tot mai accentuată a acestora. Spectacolele de sex ,,live“ din Bangkok, care nu demonstrează aproape nimic mai mult decît flexibilitatea şi gama funcţională ale unui vagin, întăresc încă o dată ideea că fetele nu sînt nimic altceva decît organe sexuale; costumele similare, purtate în barurile go-go şi în bordelurile din Bangkok, dimensiunile fetelor şi lungimea părului lor – toate acestea ajung să sugereze un bun de larg consum şi un produs fabricat în massă. Faptul că fetele sînt, de obicei, numerotate, că ochii lor, uneori, lucesc de la consumul de heroină sau de amfetamine, le minimalizează acestora şi mai mult statutul de subiecte individuale. Astfel de fete, cu care sexul nu prezintă nici un pericol de intimitate, vor fi atrăgătoare pentru acei turişti care nu agreează nici cea mai mică urmă de emoţie sau de sentiment de dependenţă. Faptul că o asemenea depersonalizare este una obişnuită, rezultă clar din obsesia faţă de preţ şi din preocuparea de a nu fi jefuit, ambele fiind vizibile în ghidurile de călătorie tipărite şi în ghidurile sexuale on-line.

(va urma)

PATRICK BLACKDEN

COMENTARII DE LA CITITORI