Tuşnad-Băi – un centru activ de propagare şi susţinere a acestei periculoase politici (1)

in Alte știri

De 25 de ani, începînd din 1990, anual, în plină vară românească, în frumoasa staţiune balneoclimaterică Tuşnad-Băi, din judeţul Harghita, revizioniştii unguri se adună, dirijaţi de Budapesta, pentru a se plînge, a reclama, celor care au timp să-i asculte, că românii nu ar acorda drepturile cuvenite minorităţii maghiare, încălcînd, astfel, Carta Drepturilor Omului. De fapt, acest reproş nu-i decît o manevră pentru a atrage atenţia unor foruri internaţionale. Minoritatea maghiară, precum şi celelalte etnii din ţara noastră, s-a bucurat, dintotdeauna, de toate drepturile, pe care le-au avut şi le au în România, absolut toţi cei pe al căror act de identitate este înscrisă sintagma „cetăţean român“. Iredentiştii unguri ascund, cu bună-ştiinţă, adevărul, pentru că ei urmăresc, obsesiv, ca 3 judeţe din inima României – Covasna, Harghita şi Mureş, cu populaţie majoritar maghiară – să devină ţinut autonom, întrucît de la încheierea Tratatului de Pace de la Trianon – 4 iunie 1920 – ei nu mai au un somn liniştit. Istoria contemporană a consemnat faptul/ faptele că Ungaria, în urma reclamaţiilor făcute, către diverse foruri internaţionale, cum că Trianonul ar fi nedreptăţit-o prin stabilirea graniţelor, după plîngerile înaintate respectivelor foruri, a primit de la acestea, de fiecare dată, răspunsul, răspicat, că stabilirea graniţelor între România, Serbia, Slovacia şi Ungaria, problemă rezolvată în 1918, după încheierea primului război mondial, arată că delimitarea între cele 4 state s-a făcut, respectîndu-se toate normele ştiinţifice, de către specialişti, sub supravegherea miniştrilor de Externe ai unor mari puteri de pe mapamond.

În ciuda aceluiaşi răspuns, repetat şi argumentat, de respingere a pretenţiilor Ungariei, dat de către forurile internaţionale competente, în perioade diferite, pe parcursul celor 94 de ani trecuţi de la Tratatul de la Trianon, revizioniştii unguri pretind, fără pauză, părţi din teritoriile statelor mai sus menţionate. La Conferinţa de Pace de la Paris, care a avut loc după încheierea celui de-al II-lea război mondial, în septembrie 1946, delegaţia Ungariei, cu un tupeu rar întîlnit, cerea 22.000 de kilometri pătraţi din teritoriul României. Cererea fiindu-le respinsă, ungurii au încercat să obţină măcar 4.000 de km pătraţi de lîngă graniţa de Vest a ţării, unde există 3 însemnate oraşe româneşti: Arad, Oradea şi Satu Mare. Ce dovedesc aceste oscilări ale delegaţiei Ungariei? Personal, cred că unii revizionişti notorii, într-o străfulgerare, îşi dau seama că vor ceva ce nu e drept să aibă, că atitudinea lor înseamnă un abuz, fiindcă le lipsesc argumentele care să dovedească faptul că sînt îndreptăţiţi să solicite o anumită suprafaţă din teritoriile statelor cu care Ungaria se învecinează. Şi, totuşi, cu toate că, la Conferinţa de la Paris, li s-au respins, argumentat, pretenţiile, considerate de ei modeste, „bunii“ noştri vecini de la Vest nu se dau bătuţi. Au descoperit o altă stratagemă, prin care, pas cu pas, să se ajungă la smulgerea unei părţi din teritoriul României. Anume, conturarea unei enclave, în interiorul ţării noastre, care să cuprindă judeţele cu majoritate etnică maghiară, cu un statut autonom. Aici sîntem nevoiţi să ne întrebăm: Dar cu cei cel puţin 25% de români din această enclavă ce se întîmplă? Las răspunsul în seama cercetătorilor specialişti în demografie.

Unul din punctele din care revizioniştii maghiari continuă să atace România se află, deci, chiar în inima ţării: Tuşnad-Băi, de unde, cu 1 an în urmă, Laszlo Tökeş a cerut premierului Ungariei, Viktor Orban, prezent şi el la aşa-zisa Universitate de Vară, ca Transilvania să fie trecută sub protectoratul Ungariei. Ipochimenul nu s-a gîndit că de chestiunea cu protectoratul nu ar putea răspunde, aceasta nu ar depinde doar de hotărîrea unei singure ţări. Dar Ungaria, în multe privinţe, nu ia în seamă hotărîri şi documente elaborate de înalte foruri internaţionale, valabile pentru toate statele de pe mapamond. Şi în această vară ploioasă nu este ratată ziua în care revizioniştii unguri se întîlnesc, cu aceleaşi gînduri, cu aceleaşi planuri, la Universitatea de Vară de la „Tusvanyos“, căci şi grafia, şi denumirea localităţilor româneşti le schimbă cum şi cînd vor ei.

(va urma)

Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI