U.N.P.R. = UNGARIA NEPRIETENĂ, PACOSTEA ROMÂNIEI

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Încă o dată, ziua de 4 ne-a purtat ghinion. Amintiţi-vă de 4-4-44, ziua bombardamentelor anglo-americane asupra Bucureştilor. Amintiţi-vă şi de 4 martie 1977. Exemplele sînt mult mai numeroase. Numerologia asta nu e un moft.

M-au surprins, neplăcut, referirile crainicilor TVR Olăianos (anusul lui Olăroiu?) şi Valentin Hossu-Longin la UNPR. Ei au reprodus un Mesaj al lui Ilie Năstase (aflat la al treilea partid) şi Rică Răducanu, membri ai inexistentei formaţiuni, pentru Anghel Iordănescu, membru şi el, ca şi finul său, Gabriel Oprea.

În curînd, toată ţara va intra în UNPR. Formaţiune care, repet, NU există, NU a participat, niciodată, la alegeri, face alba-neagra, din cînd în cînd, ia Piedone, na Piedone. Oare Interesul Naţional l-o fi făcut pe ,,Tata Puiu“ (tatăl cui, al lui Edy Iordănescu?) să-l persecute pe Ciprian Marica, aşa cum predecesorul lui, Victor Piţurcă, l-a persecutat pe Adrian Mutu? În mod sigur, Marica ar fi înscris la Budapesta. Dar cum s-o facă? Din faţa televizorului? Era clar că jucătorii români veniseră moleşiţi, ba chiar fleşcăiţi, ca să nu zic cacioliţi şi damblagiţi din vacanţă. Uitaseră tot ce-au învăţat. Loveau mingea aiurea. Nu brazdele terenului erau de vină. Se uitau la poarta adversă cu ochii încrucişaţi ai lui Băsescu, trimiţînd mingea în corner. L-am observat pe acest Keşeru: degeaba a dat 6 goluri într-o miuţă internă, dacă a şutat în Lacul Balaton lovitura ideală, de la 16 metri! Ce-o fi fost în capul lui cu trăsături de maimuţă? Acelaşi lucru se poate spune şi despre Torje, care, de cîţiva ani, nu joacă nimic la Naţională şi nici măcar nu mai creşte în înălţime. Asta-i o altă greşeală a lui Tata (Mama) Puiu: avea o tripletă rodată la Steaua – Chiricheş lansator, Adi Popa şi Alex. Chipciu finalizatori – dar i-a dat cu piciorul. Nu mai vorbesc de încăpăţînarea, demnă de Moş Teacă, de a nu-l introduce în teren pe cel mai în formă jucător român al momentului, Budescu. Pînă la urmă, s-a milostivit şi l-a băgat în ultimele 5 minute, răstimp total insuficient. Lovitura de pe linia de 16 metri ar fi avut alt rezultat dacă o executa băiatul lui Budimex.

Au fost momente penibile, şi de-o parte, şi de alta. La unguri n-aveam nici o pretenţie, ei aşa joacă de vreo 40 de ani. Dar noi? Noi, care avem în vitrină o Cupă a Campionilor Europeni, o Super-Cupă a Europei şi atîtea calificări la Mondiale şi Europene? Noi, care i-am bătut, cu 2-0, la ei acasă şi cu 3-0 la noi? Ce s-a petrecut între timp? Eu cred că e vorba de uriaşa neseriozitate a noastră, ca români. Am mai spus-o de cîteva ori: românul debutează genial, se maturizează talentat şi sfîrşeşte ratat. Asta, ca să nu mai vorbesc de faptul că fotbalistul român n-are creier. Am avut, ce-i drept, un jucător cu creier, dar ăla era ungur: Bölöni. Şi un antrenor cu creier, ungur şi el: Emeric Ienei. La eşecul (fiindcă e vorba de un eşec!) de vineri seara au contribuit şi cei care le-au băgat în cap jucătorilor că e suficient şi un egal (?!). Un îndemn la minimă rezistenţă, care i-a demobilizat, i-a scos din priză, i-a făcut să practice un fotbal de plajă. Principalii vinovaţi au fost chibiţii de la unele posturi de televiziune. Băi, aceştia, îi ai pe unguri în mînă, la ei acasă, şi nu-i baţi? Te mulţumeşti cu un meci egal? La milioanele de români, care aşteptau să le faceţi o bucurie, nu v-aţi gîndit? Nu, nu v-aţi gîndit. Voi vă gîndiţi numai la voi şi la contracte cît mai bănoase. Dacă aţi fi jucat la echipele voastre de club (Fiorentina, Raio Valecano ş.a.) aşa cum aţi jucat vineri, la Budapesta, aţi fi fost trimişi la copii şi tineret. Pe scurt, v-aţi făcut de rîs. Aţi făcut şi ţara de rîs. O victorie cu eterna rivală, Ungaria, valorează mai mult ca o calificare. Nu v-a spus nimeni asta? Cine era să v-o spună, ţuţărul băsist Burleanu, impus la cîrma Federaţiei Române de Fotbal? Ce legătură are ăsta cu fotbalul? Aaa, era şef la mini-fotbal? E ca şi cum iei un şofer de mini-kiki-car şi-l pui să concureze la Formula 1. O notă proastă pentru numitul Olăianos, care a dat o ,,perlă“ antologică: ,,Suporterii au fost aduşi pe bucăţi (?!) la stadion“.

Am avut senzaţia că văd un meci filmat cu încetinitorul. Parcă erau mahmuri, după o noapte de beţie. Fugeau ca nişte zombi. Ce farsă sinistră! Meci nul din toate punctele de vedere. Şi încă ceva: atît la TVR 1, cît şi la alte posturi de televiziune, se întreţine minciuna conform căreia Hagi a fost convins să revină la Echipa Naţională, acum 15 ani, de amicul meu Adrian Păunescu. Nu are nimeni curiozitatea să difuzeze acea emisiune de la Antena 1? Atunci, se va vedea şi contribuţia mea – de fapt, eu am avut acea idee, fiindcă lupta mea cu ungurii era veche şi cunoscută de toată lumea. Înainte de emisiune, cînd mi-a telefonat Adrian Păunescu, i-am spus ce vreau să facem şi să-l sunăm pe Hagi. Apoi, l-am sunat, personal, pe Traian Tomescu, pe care l-am convins; de altfel, bătrînul a avut o intervenţie decisivă, în cadrul emisiunii. Fireşte, nu pot să neg meritele lui Adrian Păunescu, care era realizatorul acelei monumentale emisiuni – dar ,,performanţa“ a fost colectivă.

CORNELIU VADIM TUDOR

5 septembrie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI