UIMIRE

in Cioburi de gînduri

Eşti visul materiei, ultimul prag
Spre care şi cerul în lacrimi se-nclină,
Cînd vîntul se joacă în păru-ţi cu drag
Şi marea cu tunet din valuri suspină.

Eşti toată lumina din era tăcerii
Şi candelă sfîntă pe genele serii.
Eşti pacea de aur ce-mi fulgeră versul:
Pe tine, femeie, dau tot universul!

Ilarion Boca

COMENTARII DE LA CITITORI