• Fondată în 1991 de Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu •

Ultima cacealma (3)

in Război corupției

– Pamflet –

Asemenea fostului lor şef, unii liberali cred că, odată cu prăbuşirea USL, Pămîntul nu se va mai sprijini pe polii lui naturali, care s-au şubrezit, ci se va propti pe doi noi stîlpi, de maximă rezistenţă – Crin Antonescu, înfipt la Cotroceni, şi Traian Băsescu, plantat, pe întuneric, la Palatul Victoria. Toată lumea ştie că dispariţia USL era mai mult decît previzibilă, întrucît ea n-a fost altceva decît o căsătorie de interes, prin care fiecare partener voia să pună mîna pe zestrea politică a celuilalt. Printr-un asemenea mariaj, PNL s-a dilatat zdravăn în Parlament, dar mai ales în teritoriu, fapt care l-a determinat pe domnul Crin să se îmbete cu ,,parfum de nu-mă-uita”, acreditînd ideea că ascensiunea liberalilor este rezultatul direct al capacităţii sale ideologice şi al flerului său politic. Pe de altă parte, prin intermediul USL, Victor Ponta ajunsese în fruntea Executivului, împlinindu-şi visul, ce-l mistuia încă din ziua în care s-a văzut liderul PSD-USL. Mulţi se întreabă: ce l-a determinat pe domnul Crin să recurgă la o asemenea cacealma păguboasă, de vreme ce în USL avea potul asigurat?! Unii sînt de părere că Traian Băsescu, nemaiputînd să respire din cauza USL, care-i lua aerul, l-ar fi şantajat pe liderul liberal cu niscai fapte compromiţătoare. N-ar fi imposibil, din moment ce domnul Crin s-a predat, pur şi simplu, în cîteva zile, renunţînd la toate ambiţiile de-o viaţă. Ani de-a rîndul s-a zbătut Traian Băsescu să demoleze PNL-ul, aşa cum făcuse cu PNŢCD-ul. Pe neaşteptate, Zeiţa Fortuna, purtînd, de această dată, numele Crin, i-a zîmbit agresorului politic, iar PNL a devenit preş la picioarele lui Traian Băsescu. Mîine-poimîine, partidul istoric al Brătienilor, a doua formaţiune parlamentară a Ţării, va fi înghiţit de cîrpeala PMP (Partidul Mărului Putred, care vrea, cu orice chip, să ridice România pe culmile cele mai înalte ale… corupţiei, avînd, în această privinţă, o extraordinară experienţă, precum şi nenumăraţi specialişti). Nada i-a fost aruncată PNL-ului de liberalul de ocazie Sorin Frunzăverde, care visa, de mult, o dreaptă politică mai tare ca dreapta lui Vladimir Kliciko. Jago în persoană, Frunzăverde i-a picurat, luni de zile, în ureche, domnului Crin, ideea că nu va fi susţinut de social-democraţi în alegerile prezidenţiale, întrucît PSD are candidat propriu. După un asemenea fitil, domnul Crin a început să se frămînte. Îl măcinau gînduri multe şi negre. Vorba conului Leonida: „Omul, bunăoară, de paregzemplu, dintr-un nu ştiu ce, ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee. A intrat la o idee? Fandacsia e gata. Ei! Şi după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica mişca”. În USL n-a mai mişcat, însă, nimic. Ideea că nu va fi susţinut la prezidenţiale l-a împins, repede, pe domnul Crin la ipohondrie. Dar s-o mai luăm şi pe partea ailaltă, cum zicea acelaşi Leonida, în dialogul nocturn cu consoarta sa, Efimiţa. Nu cumva motivul ruperii alianţei dintre social-democraţi şi liberali l-a constituit setea de putere a domnului Crin, orgoliul său de a ajunge preşedinte prin propriile-i forţe?

Dacă prăbuşirea USL continuă să fie catalogată drept o găinărie dîmboviţeană, ultima cacealma politică a domnului Crin, una pe termen lung şi la două capete, vizînd nu doar alianţa cu PDL (poate şi fuziunea), dar şi pemeperizarea liberalilor, dă de gîndit nu numai clasei politice, ci întregii opinii publice, fiindcă mişcarea aceasta este una surprinzătoare, perfidă şi de o gravitate maximă. Cine şi-ar fi închipuit că, după ce l-a tăvălit, vreme de 3 ani, pe Buldog, prin cel mai sulfuros nămol politic, şi l-a hăituit ca pe o potaie scăpată din adăpostul de la Cotroceni, aşa, din senin, domnul Crin îl va îmbrăţişa pe înnoroitul Vasile Blaga şi-l va săruta în Piaţa Endependenţei? Domnul Crin îşi imaginează că, abandonînd tradiţionala linie a liberalismului, va descoperi un nou continent democrat-liberal, care să confere un impuls de dreapta tot mai puternic comerţului în politică? Domnul Crin şi-a pierdut busola. El navighează, rătăcitor, pe ruta inaugurată de acel Cristofor Columb cu mînecuţe de funcţionar politic, nimeni altul decît Theodor Stolojan. Cu aproape un deceniu în urmă, inflexibilul său coleg de partid, Călin Popescu Tăriceanu, închega, împreună cu Traian Băsescu, o cooperativă politică, impropriu numită Dreptate şi Adevăr.

(va urma)

Nicolae Dăscălescu

COMENTARII DE LA CITITORI

Din aceeaşi categorie

Placeholder

Mi-e frică!

Societatea românească pare a sta sub semnul podurilor minate şi al fîntînilor
Du-te Sus