Ultima fosilă din politica românească

in Alte știri

 

 

Cine a urmărit emisiunea TV din 3 ianuarie a.c., cu H.R. Patapievici, Gabriel Liiceanu şi ,,cărturarul“ Andrei Pleşu, fost consilier al preşedintelui care şi-a încheiat recent mandatul, poate să tragă concluzia că Traian Băsescu este ultimul politician muribund, dacă nu chiar un cadavru politic, din debaraua băsiştilor (pentru a parafraza mizerabila formulare a lui H.R. Patapievici, care spunea că ,,Eminescu este cadavrul nostru din debara“). Jalnica trinitate se încăpăţînează să menţină în actualitate acest sinistru personaj şi politica băsistă. Discuţiile dintre cei 3 nu au fost altceva decît o perfectă ilustrare a cîrdăşiei lor în susţinerea ideilor şi a opiniilor prezentate drept concepţii valabile, intrate în mentalitatea aşa-zisului curent băsist, care, vezi Doamne, este o doctrină viabilă. Intervenţiile lor – în care încercau să analizeze, tot dînd vina pe alţii, subiecte precum crimele comunismului, politica băsistă şi situaţia actuală a României, după care, inevitabil, îndreptau discuţia spre acelaşi Traian Băsescu – m-au dus cu gîndul la o vorbă a bunicului, rostită în 1953, anul morţii lui Stalin. Atunci, mergînd amîndoi cu căruţa, am călcat cu roata un şarpe aflat în mijlocul drumului. Eram uimit să văd cum coada animalului tot mai mişca, deşi era separată de corp, dar bunicul mi-a explicat: ,,Coada tot o să mai mişte şi nu va muri decît după apusul soarelui“. În acest caz, le amintesc celor 3 propagandişti ai lui Băsescu, ,,elita Alianţei Civice“: soarele idolului lor a apus. După ce, vreme de un deceniu, regimul lui ne-a pîrjolit vieţile, gaşca băsistă încearcă acum, din răsputeri, să-şi salte capul.

Domnii aceştia se străduiesc mereu să ne convingă de ororile comunismului. H.R. Patapievici, foarte dezinvolt, se apucase să citească dintr-o carte, calculînd cîţi morţi erau pe an, pe lună şi pe zi, ca şi cînd ar fi numărat mere şi covrigi de sărbători. Se vedea clar că dorinţa celor 3 domni nu era aceea de a ne transmite un mesaj plăcut la început de an, ci de a vîrî băţul între spiţele roţii şi – de ce să nu o spunem pe şleau? – de a răscoli rahatul. Vai de soiul ăsta de intelectuali! Cînd Băsescu a zis că ,,şcoala românească scoate numai tîmpiţi“ şi că România nu are nevoie de filozofi, Liiceanu, care era de faţă, a tăcut ca hoţul în păpuşoi.

Cu acordul lui Alcibiade, mă voi referi la faptul că, în ziarul ,,România liberă“, licheaua Liiceanu a trîntit, recent, o balegă barosană, cu titlul ,,Au trecut 25 de ani“. De cînd? De cînd el şi-a dat biografia la întors şi, din ,,cîrtiţă“ plasată pe lîngă Constantin Noica, s-a transformat în dizident. Atunci a publicat el compunerea veninoasă ,,Apel către lichele“. După mintea lui, toţi erau ,,lichele“ – numai el şi celălalt ţambalagiu ţigan, Andrei Pleşu, erau curaţi ca lacrima… Ar fi fost mult mai nimerit dacă profitorul ăsta moralist, cu faţa lui ,,de ficat vînăt de la Restaurantul Gării de Nord“, ar fi povestit cum ortacul său de potlogării (Monstrul cu Barbă) i-a făcut lui cadou Editura Politică, devenită Humanitas şi vîndută, apoi, unor francezi. Acel plocon penal ar trebui anchetat de DNA, dacă tot se doreşte ,,curăţenie generală“.

ANTON VOICU

COMENTARII DE LA CITITORI