Ultimul cavaler In memoriam Szobi Cseh

in Alte știri

 

Motto: „Dacă la fruntea naltei lui statui nu vom ajunge, să-i aşezăm coroane la picioare“.

 

Cavaler din vechiul turn, coborîtor din stirpe de secui, ieri noapte, legea destinului te-a obligat să te ridici la stele prea devreme. Te-ai stins în tăcere, într-o durere mută. Pe cînd ai fi avut să mai spui multe lumii. Aş fi dorit să-ţi ating, cu un ultim gest, trupul, golit de răsuflare, dar ceasornicul vieţii ţi-a dat gongul final. La ceasul 3 al negrei dimineţi, sufletul tău s-a îndreptat în tăcere către ultimul turn, refuzînd dialogul.

Nici o deplîngere nu este suficientă pentru plecarea ta către necunoscut. Eul tău a fost nu rîu, nu fluviu, ci ocean tălăzuitor spre infinit. Inima ta avea ADN-ul viteazului Atilla. Sub tine, calul înspumat era de neoprit, un zeu erai, prin stepe cu drumuri pustiite.. Cu luciul spadei ridicate acopereai tot cerul.

N-am să plîng şi n-am să spun nicicînd „a dispărut Szobi Cseh“, ci, mai degrabă, „Szobi s-a întors în istorie – acolo unde blazonul lui tronează pe treptele măreţiei, acolo unde de-acum se va vorbi despre el la porţile legendei“. Acolo de unde spiritul lui veghează la destinul copiilor şi-al prea întristatei doamne Simonette. De-acum sufletul tău, o maestre, drumeţeşte într-un loc mai frumos, şi nu se ştie dacă aici n-ai fost decît o pată luminoasă, destrămată de cruda ignoranţă. Ceea ce rămîne după plecarea ta se înalţă mai presus decît munţii şi mai curat decît aerul neatins de respiraţie, dezvăluind, de sub faldurile întunericului, Istoria…

Nechează armăsarul, muşcînd zăbala înspumată, iapa de pe steagul hun se-avîntă în luptă. Blazonul din cort vesteşte-a lui mărire, huni cu feţe colţuroase ciocnesc spade însîngerate.

De pe murii roşi de vreme, cade cîte-un coif, zac cămăşi de zale roase într-o ladă ghintuită. Arcuri frînte şi săgeţi zac în neorînduială, cîte-o bufniţă, prin poduri, imnul morţii intonează.

E destul numai să intri în castelul năruit. Cavalerul dispărut, în veştmîntul fantomatec se arată întristat. Zăngănind pe zale grele, spadele se-ncrucişează, scuturile sfărîmate-n luptă se rostogolesc cumplit, peste tot fantoma morţii se înalţă către turn, cînd de nicăieri n-apare Szobi – cavalerul hun.

Marian Iacob

COMENTARII DE LA CITITORI