UMORUL OAMENILOR CELEBRI

in Lecturi la lumina ceaiului

HEINRICH HEINE (1797-1856), poet german

#Tînărul poet Heine voia să plece în Anglia, într-o călătorie de studii. De aceea, i se adresă unchiului său, Solomon Heine, renumit bancher din Hamburg, ca să-l ajute cu bani.
Unchiul medită puţin şi, apoi, îi răspunse:
– Uite ce e: îţi fac o scrisoare de recomandare la Rotschild, care te va invita la el, îţi mai dau şi o scrisoare de credit de 400 de lire sterline, dar pe care tu nu o vei folosi, ci vei avea grijă ca, din cînd în cînd, cei din jurul tău să o vadă, ca să faci, astfel, o oarecare impresie…
– Bineînţeles, spuse, iute, poetul.
Dar, de cum a ajuns la Londra, Heine a şi schimbat scrisoarea de credit, încasînd cele 400 de lire sterline. Cînd a revenit la Hamburg, şi unchiul său a început să-l dojenească, poetul i-a replicat:
– Dragă unchiule, dar onoarea de a purta numele meu, pentru tine, nu are nici o valoare?

#Un autor lipsit de talent îi ceru lui Heine părerea asupra unei cărţi pe care i-o lăsase de mai multă vreme s-o citească.
– Uite ce e – îi spuse Heine tînărului scriitor -, apucîndu-mă să-ţi citesc cartea, am adormit. Dar, cum am început să visez că lecturam în continuare aceeaşi carte, de plictiseală, m-am trezit.

#Într-o după-amiază, în holul unui hotel din Boulogne, Heine era cufundat în lectură. Din cauza vremii urîte, năvăliră în hol cîţiva italieni, care discutau pe un ton foarte înfierbîntat între ei. Heine aşteptă un timp, sperînd ca respectivii să-şi dea seama că nu erau singuri în holul hotelului. Dar, pentru că aceştia vorbeau din ce în ce mai tare, Heine, apropiindu-se delicat de grup, întrebă cu un aer timid:
– Mă iertaţi, nu cumva vă deranjez dacă încerc să-mi continui lectura?

COMENTARII DE LA CITITORI