UMORUL OAMENILOR CELEBRI

in Alte știri

 

HONORÉ DE BALZAC (1799-1850), romancier francez

În ciuda faptului că Balzac scria continuu, ani la rînd fusese obligat să trăiască mai mult decît modest, într-o simplă cameră. Într-o seară, auzi paşi străini în încăpere. Era un hoţ. Cînd acesta trase sertarul biroului, Balzac începu să rîdă. Speriat, hoţul voi să fugă, dar, mai întîi, îl întrebă pe Balzac de ce rîde. Acesta îi răspunse:

– Cum să nu rîd, dacă dumneata vii cu chei false, îţi rişti viaţa, ca să cauţi noaptea, orbecăind, ceea ce eu, în depline drepturi, nu găsesc nici măcar ziua, în plină lumină?!

* * *

CHARLES BAUDELAIRE (1821-1867), poet francez

O doamnă vîrstnică şi deosebit de vanitoasă, obişnuită ca toată lumea să-i facă numai complimente, îl întrebă pe Baudelaire, celebrul autor al volumului ,,Les fleurs du mal”:

– Cîţi ani îmi daţi, maestre?

Poetul îi răspunse uşor sarcastic:

– De ce v-aş mai da şi eu, din moment ce aveţi destui?

* * *

BERTOLD BRECHT (1898-1956), dramaturg german

Intrînd în discuţie cu doi indivizi, conformişti şi conservatori, care susţineau că ,,era natural” să izbucnească un război, Brecht le spuse, înfuriat:

– Într-o epocă în care domneşte confuzia sau curge sînge nevinovat, şi în care liberul arbitru ia locul, în mod inexorabil, legilor, în timp ce umanitatea se dezumanizează, nici într-un caz să nu spuneţi ,,e natural”, dacă, în realitate, vreţi ca totul să rămînă neschimbat.

COMENTARII DE LA CITITORI