Un alt copil ce moare

in Război corupției

Îmi este imposibil să judec coerent în aceste momente, cînd știu că o fetiță de 11 ani nu a mai ajuns acasă de la școală. A fost găsită, cîteva ore mai tîrziu, ucisă. Nu pot să cred că am ajuns, noi, ca națiune, la un nivel atît de jos. Ne-am stricat la minte, ne-am autoeliminat onoarea, ne-am băgat singuri cu capul în rahat. Îmi este rușine, jenă și scîrbă. Multă scîrbă! Pentru cei care își exprimă condoleanțele pentru familie pe rețelele de socializare, pentru cei care, în afară de ,,Dumnezeu s-o odihnească”, nu au nimic de spus, pentru cei care stau închistați în viețile lor fade, lipsite de voință și de vlagă, fără să facă nimic pentru ca sistemul ăsta de rahat, care se numește ,,siguranță națională”, să funcționeze. Îmi este scîrbă de politicienii care conduc, de partide, de șefii acestora, de toți membrii acelor partide. Pentru că retorica lor cretină, aplauzele tîmpe și zîmbetele false au făcut ca Orban, Dăncilă, Iohannis, Băsescu și atîția bandiți să aducă țara asta la nivelul primitiv al crimei.

Îmi este silă de toți cei care au adus țara asta la un nivel subuman al troacei, fie că sînt ei politicieni de frunte, sau doar niște membri fără minte, îmi este silă de sistemul nenorocit creat de ultimii doi președinți, guvenatori ai groazei, care au dezvoltat Serviciile Secrete lăsînd poporul la mila sorții. Îmi este scîrbă de toți cei care stau acum și se lamentează la căpătîiul acestei țări decedate, fără să se ridice și să strige: ,,STOP”! Neam de slugi am ajuns, sau poate eram deja, doar că eu nu am încă puterea să o recunosc. Îmi este silă și de mine, pentru că în loc să ies în stradă să îmi strig durerea, stau și strig la alții să o facă. În fond, și eu tot român sînt. 

Tano

Păreri și opinii