Un conte rus, primul „domn“ comun al Principatelor: Pavel Kiseleff

in Alte știri

Hotărîrea românilor de a aduce în Principate un prinţ occidental a venit din experienţa domniilor pămîntene de după revolta din 1821 a lui Tudor Vladimirescu. S-a văzut clar că un domn român, oricît de bine intenţionat, este repede copleşit de conflictele politice şi presiunile externe. Pe de altă parte, desele ocupaţii ruseşti şi austriece ale Principatelor le-au arătat românilor că nu pot progresa decît dacă se sprijină cînd pe o mare putere, cînd pe alta. Uneori, marile cancelarii imperiale de la Sankt Petersburg sau Viena făceau românilor cîte un cadou. Cel mai important dintre ele a venit graţie contelui rus, Pavel Kiseleff, primul om care a condus în acelaşi timp şi Moldova, şi Ţara Românească. Şi care a redactat prima versiune a Constituţiei.
În noiembrie 1829, după un război ruso-turc, guvernatorul militar Pavel Kiseleff s-a instalat la putere în Principatele Române ocupate
La precedenta incursiune rusească, în 1812, prinţul Mihail Kutuzov, găzduit la Hanul lui Manuc, semnase cu turcii Pacea de la Bucureşti. Prin acest act, Moldova a pierdut Basarabia. Tot în 1812, contele Kiseleff a luptat sub comanda lui Kutuzov la Borodino, în celebra încleştare care a decis sorţii campaniei lui Napoleon în Rusia.
Ideile politice ale contelui Kiseleff erau, însă, mai mult franţuzeşti decît ruseşti. Cea mai neînsemnată dintre dovezi este aceea că şi-a schimbat numele: rusescul Kiseliov, a devenit franţuzescul Kiseleff.
Contele moscovit a sosit în Principate la puţină vreme după plecarea fanarioţilor. După ce Grecia îşi obţinuse independenţa, în 1821, Moldova şi Valahia îşi recîştigaseră de la otomani dreptul de a-şi alege domni pămînteni. Înţelegerea arunca însă în aer Protectoratul Rusesc din Principate. Pentru că de la sfîrşitul Secolului al XVIII-lea, Rusia devenise a doua putere suzerană a Principatelor, în paralel cu Imperiul Otoman. Dar acum, Imperiul Ţarist îşi vedea blocat drumul spre Balcani. Inevitabil, a izbucnit războiul. „La începutul secolului, în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, Rusia încercase – la fel şi după războiul care s-a încheiat în 1829 – să anexeze Principatele sau să pregătească anexarea lor”, afirmă profesorul universitar Dorin Dobrincu. Războiul ruso-turc era încă în desfăşurare, atunci cînd Principatele au fost invadate de funcţionărimea ţaristă. Rechiziţionau, dădeau ordine, intrau în vistierii, pe scurt, călcau în picioare şi interesele boierilor, şi trebuinţele oamenilor simpli.
După Pacea de la Adrianopol, din septembrie 1829, care a parafat victoria Rusiei, ţarul l-a numit reprezentantul său în ambele Principate, de fapt domn, pe contele Pavel Kiseleff. Manierele lui aristocratice, combinate cu ideile de progres şi de libertate individuală, vor duce la o amalgam mult mai favorabil românilor decît şi-ar fi dorit, poate, Kiseleff însuşi. „Kiseleff nu a făcut altceva decît să pună, fără ezitare, în aplicare politica Rusiei în această zonă, chiar dacă a făcut-o cu o anumită delicateţe. El a impus cu o mînă fermă, într-o mănuşă de catifea, interesele Rusiei. A patronat, aşa cum o făcuseră şi ceilalţi guvernatori înaintea lui, o oarecare modernizare din punct de vedere al infrastructurii Principatelor. Pînă la urmă, Rusia avea nevoie de nişte spaţii funcţionale, avea nevoie, în Moldova şi în Muntenia, de nişte spaţii care să asigure, în mod eficient, traseul armatelor ţariste“, explică istoricul Alin Ciupală.
Primele Constituţii româneşti, un cadou aristocratic rusesc
Pavel Kiseleff a ajuns la Bucureşti în prag de iarnă. În Principate bîntuia ciuma venită dinspre otomani. Zeci de mii de oameni riscau să moară de foame din cauza rechiziţiilor de alimente. Kiseleff a instituit carantina la Dunăre şi a adus grîne de la Odessa. Dar, ca să existe drumuri bune, suficientă hrană şi un sistem sanitar viabil, era nevoie permanent de o organizare politică eficientă. Aşa au apărut Regulamentele Organice, primele Constituţii ale Moldovei şi Ţării Româneşti. Aproape identice.
„Regulamentele Organice sînt redactate într-un spirit modern, fie şi numai dacă ne gîndim că, de exemplu, era prevăzut principiul separării puterilor în stat. Adică, o putere legislativă reprezentată de domn şi de Adunarea Obştească, o putere executivă reprezentată de domn şi de diversele divanuri, care trebuiau să gestioneze treburile curente ale Principatelor – se conturează ceea ce am putea numi o putere judecătorească“, explică Alin Ciupală. Consiliat de Mihai Sturdza, Barbu Ştirbei, Gheorghe Bibescu, toţi viitori domni, Pavel Kiseleff a înţeles bine situaţia românilor.
Contele Kiseleff şi marea iubire de la Bucureşti
Probabil că l-a ajutat să îi înţeleagă pe români şi imensa dragoste care l-a legat de Alexandra Bagration, soţia banului Manolache Băleanu.
Fiică a unui prinţ rus şi a boieroaicei Zoe Văcărescu, Alexandra a divorţat şi i-a dăruit lui Kiseleff 6 copii, dar numai 4 au trecut de prima copilărie.
Guvernatorul Principatelor era deja căsătorit cu nobila Sofia Potocka, dar trăiau separaţi, din cauza pasiunii ei pentru jocul de cărţi şi a unei boli psihice a contesei. Ţarul a invocat această boală atunci cînd i-a respins lui Kiseleff divorţul. Alexandra Bagration l-a urmat la Sankt-Petersburg, cînd a părăsit Principatele, şi apoi la Paris, unde Pavel Kiseleff a fost ambasador în timpul Păcii de după Războiul Crimeei.
În 1834, cînd mandatul lui Kiseleff s-a încheiat, conjuctura externă l-a făcut pe ţar să refuze propunerea acestuia ca Rusia să anexeze Principatele. Starea Principatelor Române se îmbunăţăţise considerabil. Sistemul de impozitare se extinsese. Hotărîrile judecătoreşti ale Înaltului Divan deveniseră definitive, deci proprietăţile şi contractele căpătau stabilitate.
În Regulamentele Organice apărea chiar şi ideea creeării unei Bănci Naţionale. Dar moneda proprie avea nevoie de independenţă. Românii au reuşit să se apropie de acest deziderat în mai puţin de o generaţie, datorită unui providenţial pasaj din Tratatul de la Adrianopol, din 1829. Articolul 5 elimina monopolul turcesc şi dădea libertate comerţului. În Principate, se vindeau şi pînă atunci bunuri din Occident. De la Adrianopol înainte, vorbim însă de MĂRFURI şi de tendinţa proprietarilor de moşii de a intra pe PIAŢĂ pentru PROFIT. Cînd banii au fost suficienţi, fiii lor au plecat în Occident. Se vor întoarce dornici să integreze România în Europa. „Regulamentele Organice stau la baza a ceea ce în literatura de specialitate apare sub numele de Partida Naţională, adică şi în Moldova, şi în Muntenia o parte a boierimii româneşti începea să se gîndească tot mai mult să scoată Principatele din această lume de tip oriental şi să le aducă alături de Europa Occidentală.
În condiţiile în care Rusia constată foarte clar că se loveşte de unele efecte secundare pe care nu le dorea, modernizarea va fi blocată, iar Regulamentele Organice vor fi suspendate în aplicarea lor practică de Rusia, prin urmare chiar de puterea care le introdusese. Era însă prea tîrziu. Prin lobby-ul făcut de exilaţii paşoptişti la Paris, revendicările Principatelor deveniseră probleme europene. La prima înfrîngere a Rusiei în faţa Puterilor Occidentale, românii au reuşit să obţină Unirea. Iar la următoarea înfrîngere a Turciei, Independenţa.
Un bulevard, în loc de statuie
Cît despre Pavel Kiseleff, la plecarea din Principate, mai-marii ţării au vrut să îi ridice o statuie. Dar acesta i-a rugat să construiască, mai degrabă, ceva util. Rezultatul a fost tăierea unei artere spre Nord, pentru extinderea oraşului. Treptat, Bucureştiul a încetat să se mai întindă spre Sud, pe drumul Stambulului, şi s-a îndreptat, din contră, spre Braşov, drumul Vienei şi al Occidentului. Şoseaua Kiseleff, loc de promenadă în Bucureştiul regal, este una dintre puţinele artere urbane care şi-a păstrat numele, indiferent de culoarea armatelor care au ocupat, temporar, Bucureştiul. Ignoranţa tranziţiei l-a lipsit, însă, pe contele rus de o statuie. Licitaţia pentru alegerea ei ar trebui să fie corectă, pentru că Pavel Kiseleff ura corupţia.

Digi24

COMENTARII DE LA CITITORI