Un eveniment editorial: Volumul „File de ziar”, de Smaranda Oţeanu-Bunea

in Alte știri/Polemici, controverse

Smaranda Oţeanu-Bunea s-a afirmat, în compoziţie, printr-o foarte inspirată ,,Suită” în stil clasic, concepută pentru o formaţie orchestrală de tip cameral, dar mai ales prin splendidele ei cicluri de lieduri, înscrise într-o constelaţie post-expresionistă – fără a se recurge la serialismul dodecafonic, sever. Liedurile sale ne încîntă prin puternica forţă emoţională, prin corelaţia, strînsă, dintre text şi muzică şi, nu în ultimul rînd, prin reliefarea unei scriituri vocale, foarte eficiente. În fostul ziar „Scînteia”, în pofida unei dure cenzuri ideologice, Smaranda Oţeanu a izbutit să recenzeze, la un înalt nivel profesional, tot ceea ce a fost mai profund în componistica noastră, precum şi în muzicologia concepută între anii 1950 şi 1990. Ca întîistătătoare, a avut un mare rol în cadrul Teatrului Liric din Bucureşti, sub aspectul promovării creaţiei autohtone, fapt care, după plecarea ei, nu s-a mai produs nici sub conducerea marelui tenor Ludovic Spiess şi nici sub cea a actualului conducător, Cătălin Ionescu-Arbore. Fiind director-fondator al Operei Comice pentru Copii, s-a ghidat după sensul cuvintelor lui Dumitru G. Kiriac, care afirma: „Soarta muzicii româneşti în şcoală se hotărăşte!”. În acest climat olimpian, teatrul respectiv a obţinut numeroase succese, în ţară şi peste hotare. În actualul volum au apărut multe cronici – profunde eseuri de muzicolog -, dedicate lumii Euterpei, pe un fond spiritual daco-roman. Cele mai multe dintre cronicile sale au intrat, ca bibliografie obligatorie, în cele mai importante lexicoane ale artei sonore. În toate opusurile din excelentul volum se reliefează ştiinţa componistică şi muzicologică a autoarei, dublată de un talent literar suculent. De altfel, Smaranda Oţeanu-Bunea a conceput şi alte cărţi, de o incontestabilă valoare. Se poate spune că o Istorie a muzicii româneşti, cu accent pe perioada 1950-2007, nu poate fi înţeleasă fără eseurile din amintitul volum. Acum, cînd a intrat în Istoria artei noastre sonore, Smaranda Oţeanu-Bunea ne poate spune, citîndu-l pe Nathan Hale: „Regret doar că am numai o singură viaţă, pe care să o pierd pentru Ţara mea“… Laus tibi – prietena mea de-o viaţă!

DORU POPOVICI

P.S.: O menţiune specială pentru colaborările cu distinsul ei soţ, scriitorul Mircea Bunea, un prieten de nădejde şi un om care i-a luminat existenţa.  

COMENTARII DE LA CITITORI