Un fluture, un copil

in Poeme

 

Fluture de-o zi, de-o seară

floare fără de pistil —

pentru cea din urmă oară

stă la soare un copil

Învelit în albe pături

e bolnav fără de leac

jucăriile alături

ce neputincioase zac!

 

Boala sîngelui îl roade

e atît de străveziu

moartea susură-n cascade

între leagăn şi sicriu

Ochii jilavi şi-i deschide

te îmbie să-i vorbeşti —

două mici efemeride

din grădini nepămînteşti

 

Te apropii dinspre soare

poposeşti în părul lui

ca pe-o filă din ierbare

ca pe-o umbră-a nimănui

El îţi pipăie veşmîntul

ninge cu polen în jur

prin salcîmi boceşte vîntul

fierb broboane de mercur

 

A zîmbit ca pentru sine

ochii lui departe bat

în păduri eleusine

nimfe albe l-au chemat

Înţelept ca o sfidare

duhul i se pierde lin

Doamne, ce uşor se moare

cît ai secera un crin!

 

Lumînare fără ceară

tu i-ai fost la căpătîi —

fluture de-o zi, de-o seară

mai dezmiardă-l, mai rămîi

Un copil şi-o vietate

sapă-n ceruri un izvor

şi nici moartea nu mai poate

să desfacă taina lor…

CORNELIU VADIM TUDOR

(Poezie preluată

din volumul „Poems“)

COMENTARII DE LA CITITORI